Societati secrete – Informatia inseamnă Putere
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au avut o predispoziţie nativă spre secrete şi enigme.
Se pare că strămoşii noştri percepeau clar conţinutul expresiei că „informaţia înseamnă putere”. Desigur, termenul de „informaţie” avea altă conotaţie şi alt înţeles, dar în fond însemna acelaşi lucru - Putere.
Această dorinţă nativă de a păstra secrete, de a le ascunde, a dus la formarea unor grupuri exclusiviste, tocmai cu scopul de a le proteja şi a le tăinui de alţi semeni ai noştri. Un autor american, Manly P. Hall, era de părere că societăţile secrete au apărut la toate popoarele, mai înapoiate sau mai civilizate, din cele mai vechi timpuri. În general, este de părere acest autor, societăţile secrete s-au ridicat împotriva intoleranţei, despotismului şi a fanatismului religios.
Secretul, reacţie de supravieţuire
În general, aceste organizaţii secrete, exclusiviste prin scopul lor, nu au avut un scop rău, malefic. Secretul, tăinuirea adevărului a fost o reacţie de supravieţuire, fiindcă în majoritatea cazurilor oamenii l-au ascuns pentru a se apăra, pentru a-şi proteja anumite cunoştinţe şi informaţii considerate vitale. Secretomania nu a fost neapărat dăunătoare, iar organizaţiile secrete nu au fost şi nu sunt neapărat primejdioase.
Societăţile secrete devin periculoase doar atunci când informaţii legate de puterea politică, de resurse financiare şi religie, devin subiecte tabu şi sunt ţinute departe de opinia publică.
Lordul Acton, un cunoscut istoric britanic, a lansat celebrul dicton, potrivit căruia, puterea în general tinde să corupă, iar „puterea absolută corupe în mod absolut”, lucruri care sunt perfect valabile şi astăzi.
Prea mult secret, strică
Lupta politică în România se dă pentru a controla serviciile secrete, pornind de la conceptul că cine deţine informaţia, deţine puterea. Cele spuse de lordul Acton, pe la 1861, asupra pericolului secretomaniei ridicată la rang de lege, şi anume că „tot ce este secret degenerează până şi administrarea justiţiei, nimic nu poate fi considerat sigur atât timp cât nu poate fi expus dezbaterii publice”, este un lucru perfect valabil şi în zilele noastre. În general organizaţiile secrete merg cu ascunderea adevărurilor, până la deformarea realităţilor chiar propriilor membri. Motivaţia invocată în legătură cu protejarea unor secrete a fost păstrarea în siguranţă a unor cunoştinţe, deoarece dezvăluirea acestora ar fi fost devastatoare pentru opinia publică şi erau prea importante pentru a fi lăsate să dispară. La anumite civilizaţii, unele cunoştinţe erau în dezacord total cu concepţiile societăţii respective, iar ascunderea lor salva pe cei care le deţineau.
Scopuri diferite în decursul istoriei
De-a lungul istoriei, multe organizaţii secrete au apărut pentru a promova anumite idei politice progresiste, de propăşire a societăţilor respective. Altele, însă, s-au constituit pentru a obţine bani şi putere, iar practica lor curentă era şi este violenţa. Este cazul societăţilor de tipul Mafiei. Ar fi greşit de crezut că societăţile secrete ar fi un fenomen care aparţine trecutului, că au luat naştere şi s-au dezvoltat în timpurile în care comunicarea era anevoioasă, fluxul informaţional era controlat de un grup mic de indivizi, presa nu apăruse ca să facă dezvăluiri. În era internetului, a e – mail – urilor sau paginilor web, a tot felul de mijloace de monitorizare, înmagazinare şi păstrare a informaţiilor mai este posibil ca aceste organizaţii secrete să mai existe? Ciudăţenia rezidă în faptul că această cantitate nemaivăzută de informaţii, cu care practic suntem bombardaţi zilnic, asigură o conspirare mult mai mare a societăţilor secrete. În lumea presei internaţionale circulă un mic banc. Se spune că autorităţile britanice oferă prea puţine informaţii, pe când cele americane dau prea multe. Şmecheria constă în faptul că, într-un asemenea amestec de informaţii, este extrem de greu să discerni ceea ce este important, mai ales că nu ştii din start ce anume cauţi. De multe ori, anumite dovezi pe care le obţii, par să indice că supus unei avalanşe de informaţii şi beneficiind de un număr mare de surse, omul poate fi mai înclinat decât oricând să de-a crezare unor poveşti privind existenţa şi pericolul unor societăţi secrete. De aici probabil şi credinţa unora privind anumite teorii ale conspiraţiei.
Volum mare de informaţii, capacitate mică de înţelegere
Desigur, adevărul gol, goluţ, nu-l vom şti niciodată, dar anumite suspiciuni planează asupra asasinării preşedintelui american Kennedy, a prinţesei Diana şi, poate cea mai celebră aşa-zisă conspiraţie pusă la cale, atentatele din SUA din 11 septembrie 2001. Pe aceeaşi linie a teoriei conspiraţiilor se înscrie şi credinţa unora că astronautul american Neil Armstrong nu a făcut acel pas mic pentru un om, dar atât de mare pentru omenire, privind plimbarea de pe lună şi că totul a fost filmat undeva într-un deşert de pe pământ.
Bineînţeles, toate aceste teorii lansate prind la anumite categorii de oameni şi din această cauză se încurajează în mod involuntar dezvoltarea societăţilor secrete, care doresc astfel să-şi ascundă ţelurile reale. Dovadă sunt apariţia a tot felul de intoxicări postate în special pe internet, în ultima perioadă de timp, care ajunse în atenţia publicului larg, au rolul de a camufla adevăratele scopuri şi intenţii. Paradoxal, pe măsură ce volumul de informaţii, cu care suntem confruntaţi zilnic, creşte, modul de a înţelege anumite lucruri şi fenomene scade. Există o tendinţă îngrijorătoare, tot mai pronunţată în ultima perioadă de timp - mijloacele tradiţionale de informare în masă nu mai sunt crezute sau, în cel mai fericit caz, sunt ignorate şi privite drept parte componentă a unei imense conspiraţii.
Riscul care se profilează la orizont este legat de pierderea celui mai important vector în descifrarea lumii complexe în care ne ducem existenţa şi în pierderea discernământului de a face alegerea între real şi nenumăratele zvonuri şi neadevăruri cu care literlamente suntem bombardaţi.
Ficţiuni luate drept realitate
În epoca internetului, s-a constatat că acesta poate uneori minimaliza acţiunile unor organizaţii, dar şi reversul medaliei, de a le exagera. Omul, prin natura lui, este predispus să plece urechea la cele mai neaşteptate zvonuri, pur şi simplu pentru a-şi face viaţa mai palpitantă. Cel mai celebru exemplu recent, care demonstrează tentaţia de a da crezare unor mistere şi a anula judecata critică, este modul în care a fost receptat de o mare parte din contemporanii noştri, a bestseller-ului „Codul lui da Vinci”, publicat de Dan Brown în 2003. Indiscutabil, este o lectură plăcută, dar în fond este un roman de ficţiune. Însă, mulţi oameni au perceput drept adevăr povestea legăturii amoroase între Iisus şi Maria Magdalena şi a descendenţilor acestora, dinastia regală franceză a Merovingienilor, un secret păzit de o organizaţie misterioasă, secretă, cunoscută sub denumirea de Prioria din Sion.
Percepute ca o ameninţare
Societăţile secrete există şi unele dintre ele sunt percepute ca o ameninţare reală. Autorităţile, în diferite epoci şi perioade, au dus adevărate campanii pentru a le desfiinţa. Francmasoneria era privită cu suspiciune încă de pe vremea împărătesei Ecaterina cea Mare a Rusiei, iar dictatorul de mai târziu Franco acţiona împotriva ei. Inclusiv Securitatea lui Ceauşescu o percepea ca pe o ameninţare şi din această cauză problema era intens investigată cu mijloace specifice.
Unele ţări, chiar astăzi, interzic constituirea şi activitatea societăţilor secrete. O asemenea ţară este Polonia, în Constituţia căreia, la articolul 13, se precizează că „sunt interzise partidele politice... şi alte organizaţii... care în scopul obţinerii puterii sau influenţării politicii de stat încurajează păstrarea secretului privind structura lor de organizare şi membrii lor”.
Cei care sprijină din umbră asemenea organizaţii spun că se acordă o atenţie exagerată acestora şi sunt descrise ca anumite cluburi exclusiviste, alcătuite cu preponderenţă numai din bărbaţi, care nu fac nimic periculos, că se dedică unor activităţi absolut inofensive şi ca atare trebuie ignorate. Dar, ca de fiecare dată în asemenea situaţii, adevărul se găseşte undeva la mijloc.
Toţi susţin că reprezintă Forţa Binelui
Bineînţeles că există şi anumite organizaţii secrete, susţinute de oameni fără importanţă care nu au nici un rol într-o societate, dar altele nu pot fi ignorate. Una din aceste societăţi secrete care nu poate fi ignorată, este Grupul Bilderberg. Ţelurile şi activitatea acestui grup, personalităţile care îl compun, fac din el o organizaţie care deţine secrete capitale ale umanităţii, iar mulţi cercetători avizaţi îl consideră o ameninţare potenţială la adresa democraţiei în lume.
Mai puţin celebre, dar la fel de influente pe anumite paliere, se află Biserica Scientologică şi Opus Dei. Adepţii acestora susţin că ele reprezintă Forţele Binelui, într-o lume plină de ameninţări şi pericole, în timp ce adversarii lor susţin că prin activitatea lor sunt extrem de periculoase pentru democraţia Lumii.
Adevărul, bineînţeles, este greu de descifrat - care asemenea organizaţii sunt bune şi care sunt rele, care au contribuit în bine la configurarea lumii în care trăim şi care nu, care şi-au pus amprenta asupra civilizaţiei moderne?
Omul, fascinat de conspiraţie
Omul zilelor noastre este fascinat de conspiraţie. În întreaga istorie a omenirii, persoane cu preocupări şi interese apropiate s-au grupat în organizaţii, societăţi şi ordine mai mult sau mai puţin secrete, care au încercat să pună mâna pe putere, în fond să conducă Lumea şi să beneficieze de bogăţiile acesteia. Francmasoneria, Opus Dei, Biserica Scientologică, Clubul Bilderberg, Cavalerii Templieri, Iluminaţii, dar şi Ku Klux Klanul şi Mafia, sunt asociate cu puterea ocultă, iar activitatea acestora şi cei care fac parte din ele sunt aspecte secrete şi păstrate cu cea mai mare sfinţenie.
Nevoia de secrete şi discreţie a fost şi va rămâne o parte integrantă a naturii umane, motiv pentru care este greu de presupus că societăţile secrete vor dispărea vreo dată. Unele grupări vor cădea în uitare, dar altele le vor lua locul, iar comunicarea prin contacte informale şi schimburi de idei, de neconceput pentru oameni, va continua sub forme pe care acuma nici nu le putem anticipa. Lumea va exista şi va funcţiona prin decizii luate în „spatele uşilor închise”, iar în spatele acestora vor fi cu siguranţă societăţile secrete.
Zaharia Cotoc
Se pare că strămoşii noştri percepeau clar conţinutul expresiei că „informaţia înseamnă putere”. Desigur, termenul de „informaţie” avea altă conotaţie şi alt înţeles, dar în fond însemna acelaşi lucru - Putere.
Încă din copilărie, tuturor ne-a plăcut şi ni s-a dezvoltat capacitatea şi dorinţa de a ascunde adevărul, de a păstra secrete anumite informaţii sau de a limita accesul la ele. Secretul face parte din viaţa fiecăruia din noi.
Această dorinţă nativă de a păstra secrete, de a le ascunde, a dus la formarea unor grupuri exclusiviste, tocmai cu scopul de a le proteja şi a le tăinui de alţi semeni ai noştri. Un autor american, Manly P. Hall, era de părere că societăţile secrete au apărut la toate popoarele, mai înapoiate sau mai civilizate, din cele mai vechi timpuri. În general, este de părere acest autor, societăţile secrete s-au ridicat împotriva intoleranţei, despotismului şi a fanatismului religios.
Secretul, reacţie de supravieţuire
În general, aceste organizaţii secrete, exclusiviste prin scopul lor, nu au avut un scop rău, malefic. Secretul, tăinuirea adevărului a fost o reacţie de supravieţuire, fiindcă în majoritatea cazurilor oamenii l-au ascuns pentru a se apăra, pentru a-şi proteja anumite cunoştinţe şi informaţii considerate vitale. Secretomania nu a fost neapărat dăunătoare, iar organizaţiile secrete nu au fost şi nu sunt neapărat primejdioase.
Societăţile secrete devin periculoase doar atunci când informaţii legate de puterea politică, de resurse financiare şi religie, devin subiecte tabu şi sunt ţinute departe de opinia publică.
Lordul Acton, un cunoscut istoric britanic, a lansat celebrul dicton, potrivit căruia, puterea în general tinde să corupă, iar „puterea absolută corupe în mod absolut”, lucruri care sunt perfect valabile şi astăzi.
Prea mult secret, strică
Lupta politică în România se dă pentru a controla serviciile secrete, pornind de la conceptul că cine deţine informaţia, deţine puterea. Cele spuse de lordul Acton, pe la 1861, asupra pericolului secretomaniei ridicată la rang de lege, şi anume că „tot ce este secret degenerează până şi administrarea justiţiei, nimic nu poate fi considerat sigur atât timp cât nu poate fi expus dezbaterii publice”, este un lucru perfect valabil şi în zilele noastre. În general organizaţiile secrete merg cu ascunderea adevărurilor, până la deformarea realităţilor chiar propriilor membri. Motivaţia invocată în legătură cu protejarea unor secrete a fost păstrarea în siguranţă a unor cunoştinţe, deoarece dezvăluirea acestora ar fi fost devastatoare pentru opinia publică şi erau prea importante pentru a fi lăsate să dispară. La anumite civilizaţii, unele cunoştinţe erau în dezacord total cu concepţiile societăţii respective, iar ascunderea lor salva pe cei care le deţineau.
Scopuri diferite în decursul istoriei
De-a lungul istoriei, multe organizaţii secrete au apărut pentru a promova anumite idei politice progresiste, de propăşire a societăţilor respective. Altele, însă, s-au constituit pentru a obţine bani şi putere, iar practica lor curentă era şi este violenţa. Este cazul societăţilor de tipul Mafiei. Ar fi greşit de crezut că societăţile secrete ar fi un fenomen care aparţine trecutului, că au luat naştere şi s-au dezvoltat în timpurile în care comunicarea era anevoioasă, fluxul informaţional era controlat de un grup mic de indivizi, presa nu apăruse ca să facă dezvăluiri. În era internetului, a e – mail – urilor sau paginilor web, a tot felul de mijloace de monitorizare, înmagazinare şi păstrare a informaţiilor mai este posibil ca aceste organizaţii secrete să mai existe? Ciudăţenia rezidă în faptul că această cantitate nemaivăzută de informaţii, cu care practic suntem bombardaţi zilnic, asigură o conspirare mult mai mare a societăţilor secrete. În lumea presei internaţionale circulă un mic banc. Se spune că autorităţile britanice oferă prea puţine informaţii, pe când cele americane dau prea multe. Şmecheria constă în faptul că, într-un asemenea amestec de informaţii, este extrem de greu să discerni ceea ce este important, mai ales că nu ştii din start ce anume cauţi. De multe ori, anumite dovezi pe care le obţii, par să indice că supus unei avalanşe de informaţii şi beneficiind de un număr mare de surse, omul poate fi mai înclinat decât oricând să de-a crezare unor poveşti privind existenţa şi pericolul unor societăţi secrete. De aici probabil şi credinţa unora privind anumite teorii ale conspiraţiei.
Volum mare de informaţii, capacitate mică de înţelegere
Desigur, adevărul gol, goluţ, nu-l vom şti niciodată, dar anumite suspiciuni planează asupra asasinării preşedintelui american Kennedy, a prinţesei Diana şi, poate cea mai celebră aşa-zisă conspiraţie pusă la cale, atentatele din SUA din 11 septembrie 2001. Pe aceeaşi linie a teoriei conspiraţiilor se înscrie şi credinţa unora că astronautul american Neil Armstrong nu a făcut acel pas mic pentru un om, dar atât de mare pentru omenire, privind plimbarea de pe lună şi că totul a fost filmat undeva într-un deşert de pe pământ.
Bineînţeles, toate aceste teorii lansate prind la anumite categorii de oameni şi din această cauză se încurajează în mod involuntar dezvoltarea societăţilor secrete, care doresc astfel să-şi ascundă ţelurile reale. Dovadă sunt apariţia a tot felul de intoxicări postate în special pe internet, în ultima perioadă de timp, care ajunse în atenţia publicului larg, au rolul de a camufla adevăratele scopuri şi intenţii. Paradoxal, pe măsură ce volumul de informaţii, cu care suntem confruntaţi zilnic, creşte, modul de a înţelege anumite lucruri şi fenomene scade. Există o tendinţă îngrijorătoare, tot mai pronunţată în ultima perioadă de timp - mijloacele tradiţionale de informare în masă nu mai sunt crezute sau, în cel mai fericit caz, sunt ignorate şi privite drept parte componentă a unei imense conspiraţii.
Riscul care se profilează la orizont este legat de pierderea celui mai important vector în descifrarea lumii complexe în care ne ducem existenţa şi în pierderea discernământului de a face alegerea între real şi nenumăratele zvonuri şi neadevăruri cu care literlamente suntem bombardaţi.
Ficţiuni luate drept realitate
În epoca internetului, s-a constatat că acesta poate uneori minimaliza acţiunile unor organizaţii, dar şi reversul medaliei, de a le exagera. Omul, prin natura lui, este predispus să plece urechea la cele mai neaşteptate zvonuri, pur şi simplu pentru a-şi face viaţa mai palpitantă. Cel mai celebru exemplu recent, care demonstrează tentaţia de a da crezare unor mistere şi a anula judecata critică, este modul în care a fost receptat de o mare parte din contemporanii noştri, a bestseller-ului „Codul lui da Vinci”, publicat de Dan Brown în 2003. Indiscutabil, este o lectură plăcută, dar în fond este un roman de ficţiune. Însă, mulţi oameni au perceput drept adevăr povestea legăturii amoroase între Iisus şi Maria Magdalena şi a descendenţilor acestora, dinastia regală franceză a Merovingienilor, un secret păzit de o organizaţie misterioasă, secretă, cunoscută sub denumirea de Prioria din Sion.
Percepute ca o ameninţare
Societăţile secrete există şi unele dintre ele sunt percepute ca o ameninţare reală. Autorităţile, în diferite epoci şi perioade, au dus adevărate campanii pentru a le desfiinţa. Francmasoneria era privită cu suspiciune încă de pe vremea împărătesei Ecaterina cea Mare a Rusiei, iar dictatorul de mai târziu Franco acţiona împotriva ei. Inclusiv Securitatea lui Ceauşescu o percepea ca pe o ameninţare şi din această cauză problema era intens investigată cu mijloace specifice.
Unele ţări, chiar astăzi, interzic constituirea şi activitatea societăţilor secrete. O asemenea ţară este Polonia, în Constituţia căreia, la articolul 13, se precizează că „sunt interzise partidele politice... şi alte organizaţii... care în scopul obţinerii puterii sau influenţării politicii de stat încurajează păstrarea secretului privind structura lor de organizare şi membrii lor”.
Cei care sprijină din umbră asemenea organizaţii spun că se acordă o atenţie exagerată acestora şi sunt descrise ca anumite cluburi exclusiviste, alcătuite cu preponderenţă numai din bărbaţi, care nu fac nimic periculos, că se dedică unor activităţi absolut inofensive şi ca atare trebuie ignorate. Dar, ca de fiecare dată în asemenea situaţii, adevărul se găseşte undeva la mijloc.
Toţi susţin că reprezintă Forţa Binelui
Bineînţeles că există şi anumite organizaţii secrete, susţinute de oameni fără importanţă care nu au nici un rol într-o societate, dar altele nu pot fi ignorate. Una din aceste societăţi secrete care nu poate fi ignorată, este Grupul Bilderberg. Ţelurile şi activitatea acestui grup, personalităţile care îl compun, fac din el o organizaţie care deţine secrete capitale ale umanităţii, iar mulţi cercetători avizaţi îl consideră o ameninţare potenţială la adresa democraţiei în lume.
Mai puţin celebre, dar la fel de influente pe anumite paliere, se află Biserica Scientologică şi Opus Dei. Adepţii acestora susţin că ele reprezintă Forţele Binelui, într-o lume plină de ameninţări şi pericole, în timp ce adversarii lor susţin că prin activitatea lor sunt extrem de periculoase pentru democraţia Lumii.
Adevărul, bineînţeles, este greu de descifrat - care asemenea organizaţii sunt bune şi care sunt rele, care au contribuit în bine la configurarea lumii în care trăim şi care nu, care şi-au pus amprenta asupra civilizaţiei moderne?
Omul, fascinat de conspiraţie
Omul zilelor noastre este fascinat de conspiraţie. În întreaga istorie a omenirii, persoane cu preocupări şi interese apropiate s-au grupat în organizaţii, societăţi şi ordine mai mult sau mai puţin secrete, care au încercat să pună mâna pe putere, în fond să conducă Lumea şi să beneficieze de bogăţiile acesteia. Francmasoneria, Opus Dei, Biserica Scientologică, Clubul Bilderberg, Cavalerii Templieri, Iluminaţii, dar şi Ku Klux Klanul şi Mafia, sunt asociate cu puterea ocultă, iar activitatea acestora şi cei care fac parte din ele sunt aspecte secrete şi păstrate cu cea mai mare sfinţenie.
Nevoia de secrete şi discreţie a fost şi va rămâne o parte integrantă a naturii umane, motiv pentru care este greu de presupus că societăţile secrete vor dispărea vreo dată. Unele grupări vor cădea în uitare, dar altele le vor lua locul, iar comunicarea prin contacte informale şi schimburi de idei, de neconceput pentru oameni, va continua sub forme pe care acuma nici nu le putem anticipa. Lumea va exista şi va funcţiona prin decizii luate în „spatele uşilor închise”, iar în spatele acestora vor fi cu siguranţă societăţile secrete.
Zaharia Cotoc
Imagini:
Alte articole pe aceeaşi temă
- În viziunea USL, proiectele lui Liviu Rusu sunt furăciuni pe faţă publicat în data de 19-07-2011
- Maşini nou-nouţe pentru Consiliul Judeţean publicat în data de 20-07-2011
- Trei ani fără proiecte pentru consilierii judeţeni publicat în data de 08-09-2011
- Primăria reabilitează zece parcuri de joacă cu 2,7 milioane de lei publicat în data de 21-07-2011
- OJPC BN joacă tare! publicat în data de 23-05-2011
Tag-uri
Articol vizualizat de 1923 ori
Înapoi
Reportaje video
Cel mai prost profesor din Bistrita
Deputaţii europeni dezbat reacția la criza refugiaților mediteraneeni
First Orbit , filmul care il celebreaza pe Gagari
Gazeta întreabă
Caută în gazetă
Fata săptămânii
ALL MODELS - Simona
- Nume: Simona
- Anul naşterii: 1986
- Înălţime: 166 cm
- Greutate: 50 kg
- Bust/Talie/Şolduri: 86-64-90
ABONEAZĂ-TE la Gazeta de Bistriţa
Cu doar 4 RON pe lună (taxe de difuzare incluse) vei primi cele mai bune investigaţii jurnalistice chiar la tine acasa, în fiecare sâmbătă.
Comentarii