Tudor Salagean: „Unirea principatelor din 1859 a fost o realizare, in procent de 70%”
„Cred că este foarte posibilă o încercare a lui Nicolae Ceauşescu de a-şi atrage sprijinul unei asociaţii masonice mondiale. Cred că orice şef de stat ar trebui să aibă asemenea discuţii”.„E o societate care funcţionează în felul acesta de 300 de ani, au nişte reguli pe care se bazează care nu au dat greş până acum”, a declarat, într-un interviu acordat Gazetei de Bistriţa, Tudor Sălăgean, istoric în cadrul Muzeului Naţionalei de Istorie a Transilvaniei, expert în istoria masoneriei şi coordonator al cărţii „Masoneria în Transilvania”
Rep.: Cum a evoluat masoneria de la bresle până la forma sa modernă?
T.S.: În momentul în care a luat fiinţă masoneria speculativă, organizaţia a luat structura organizatorică şi întreaga simbolistică a breslelor şi corporaţiilor de meşteşugari. În timp, aceste structuri de bază, ierarhia în trei grade, cu ucenic, companion şi maestru a fost preluată şi în structurile masonice şi sunt gradele de bază chiar şi în masoneria de astăzi. Acestor trei grade li s-au alăturat rangurile superioare, preluate în mare parte din ordinele cavalereşti. Era o spiritualitate a fiecărei bresle, care avea un sfânt-patron şi existau diferite proceduri, ritualuri care erau specifice fiecărei bresle. Francmasoneria a luat naştere ca o societate care îşi dorea să schimbe ordinea socială, învechită şi considerată cu totul depăşită. Masoneria secolului al XVIII-lea a fost constituită ca o formă de protest asupra structurilor perimate ale aşa numitului „Vechiul Regim”. Societatea creată era bazată pe principiile libertăţii, egalităţii şi fraternităţii, deviza Revoluţiei Franceze.
Rep.: Pe ce fel de tip de cunoaştere se bazează masoneria, unul specializat sau unul particular?
T.S.: Masoneria s-a autodefinit tot timpul şi ca o societate filosofică şi filantropică. Doctrina masoneriei se poate identifica până la detaliu cu doctrina iluministă. Orice filosofie presupune o descifrare a lumii şi a secretelor acesteia. Ceea ce propuneau masoneria şi filosofia iluministă, spre deosebire de celelalte curente filosofice, era asocierea explorării filosofice cu o cunoaştere tehnică. Din cauza aceasta, masonii au adoptat simbolurile matematicii şi simbolurile construcţiilor. Aşa apar simbolurile definitorii pentru organizaţii: echerul, ciocanul, dalta, rigla, chiar roaba.
Rep.: Care sunt legăturile dintre masonerie şi teoriile conspiraţiei care apar în lume?
T.S.: Masoneria a fost, la începuturi, o societate conspirativă şi a inspirat şi participat direct la acţiuni sociale de amploare. Prin aceasta, masoneria şi-a atras adversitatea statelor din epocă şi a bisericii. Masoneria, iniţial, era o societate secretă, care îşi apăra foarte bine tainele. Era o societatea conspirativă. Putem constata o afirmare publică a unor membri în Revoluţia Franceză care se declară francmasoni. În cele mai multe cazuri, acest rol al francmasoneriei în revoluţie poate fi doar dedus din studiul documentelor epocii.
Rep.: Atât timp cât masoneria era un curent secret, de ce unii membri şi-au afirmat apartenenţa la acestă organizaţie în mod public?
T.S.: Masoneria a fost o societate secretă doar în perioada în care existenţa organizaţiilor de acest tip era interzisă prin lege. A stat la latitudinea fiecărui membru al francmasoneriei dacă acesta îşi anunţa public apartenenţa la organizaţie. Trebuie să ţinem cont de faptul că, de la început, în masonerie au existat mai multe organizaţii distincte, cu reguli diferite, nu este vorba de un cont unitar.
Rep.: Se resimte influenţa masonilor în conducerea unei ţări în ziua de astăzi? Este în spatele unui preşedinte un mason, sau pentru a deveni conducătorul unei ţări trebuie să ai relaţii cu masoneria?
T.S.: În ziua de astăzi nu am informaţii de genul acesta. În urma studiilor pe care le-am efectuat, am aflat că mai mulţi conducători ai unor mari joli şi obedienţe din România au declarat că nu există niciun membru al organizaţiilor lor care să facă politică.
Rep.: Aceşti conducători cu care aţi vorbit apar la televizor, apar în presă sau sunt persoane care stau în umbră?
T.S.: În România există mai multe obedienţe masonice, fiecare dintre ele are o politică diferită în raport cu societatea şi cu mass-media. Sunt obedienţe care sunt foarte deschise, ale căror mari maeştri apar în societate, dau interviuri, prezintă cărţi, dar sunt şi obedienţe care îşi ţin identitatea secretă. Fiecare urmează linia pe care o consideră cea mai potrivită. Niciuna dintre ele nu face parte din clasa politică, din Parlament sau din Guvern. În trecut, au fost perioade în care rolul francmasoneriei a fost foarte important. Masoneria a patronat sau chiar a contribuit decisiv la evenimente foarte importante din istoria României, cum a fost Unirea din 1859. Majoritatatea persoanelor care au contribuit la această unire au aparţinut masoneriei: de la majoritatea membrilor divanelor ad-hoc, până la Alexandru Ioan Cuza însuşi sau chiar factorii decisivi ai politicii franceze. Alexandru Ioan Cuza a fost, aproape cu certitudine, un francmason, a aparţinut unei loji a Marelui Orient Francez.
Rep.: Care credeţi că era legătura lui Nicolae Ceauşescu cu masoneria?
T.S.: Am doar informaţii din presă, nu cunosc alte date suplimentare.
Rep.: Consideraţi că ar fi posibilă o influenţă a masoneriei în regimul lui Ceauşescu?
T.S.: Cred că este foarte posibilă o încercare de a-şi atrage sprijinul unei asociaţii masonice mondiale. Cred că orice şef de stat ar trebui să aibă asemenea discuţii.
Rep.: De ce există aceste conflicte dintre lojile masonice?
T.S.: În România, perioada de după 1990 este probabil cea mai complicată şi cea mai greu de descifrat perioadă a francmasoneriei. În această perioadă există o proliferare extremă a organizaţiilor masonice şi există conflicte între ele pentru că fiecare organizaţie, fiecare conducător al acesteia încearcă să afirme identitatea propriei ei organizaţii şi de acolo provin conflictele.
Rep.: Cum este posibil ca influenţa masonilor să scadă într-o perioadă aşa scurtă de timp. De ce masoneria a avut o influenţă înainte de revoluţie şi acum nu se mai cunoaşte această influenţă? Şi-au pierdut aceştia puterea în aşa scurt timp?
T.S.: În trecut, conducătorii francmasoneriei aveau mecenatul. Pe vremea aceea nu existau instituţii, teatre, şcoli. Ei au creat acele instituţii, dar ei erau în afara acestora. Masonii erau nişte oameni extrem de puternici şi extrem de bogaţi, care îşi permiteau enorm de multe lucruri. În prezent, s-au dezvoltat nişte structuri instituţionale care deja funcţionează şi, chiar dacă există sprijin din afară, ele sunt mai puţin vizibile. Există forme de sprijin ale diferitelor obedienţe masonice, în funcţie de capacitatea lor financiară care este foarte diferită, faţă de biserică, faţă de cultură, faţă de şcoală. Nu se preferă forma bănească, ci donaţii, constând în aparatură sau obiecte de folosinţă îndelungată, dar donaţiile se fac cu discreţie. Sunt burse care se acordă, dar întotdeauna se realizează cu maximă discreţie.
Rep.: Dar s-ar putea afla despre provenienţa acestor donaţii?
T.S.: Presupun că se procedează în aşa menieră încât provenienţa acestora să rămână necunoscută. E o societate care funcţionează în felul acesta de 300 de ani, au nişte reguli pe care se bazează, care nu au dat greş până acum. Principala regulă este cea a discreţiei, refuzul de a apărea în public şi a-şi aroga meritele pentru actele de generozitate pe care le fac.
Rep.: S-au mai aflat informaţii despre masoni şi au apărut şi în presa din România. Chiar credeţi că această discreţie poate fi păstrată şi în zilele noastre?
T.S.: Numai în Cluj există opt loji masonice. Nu cred că se poate afla despre toate. Locurile de întâlnire nu sunt tocmai publice. Poate să fie un bar, sau poate să fie o terasă, dar de obicei e un spaţiu privat.
Rep.: Cum decurge atragerea de noi membri şi iniţiere?
T.S.: Cele mai multe organizaţii masonice nu fac sau declară că nu fac recrutări. Unele mari loji masonice au şi site pe internet, în care doritorii pot face cereri de a intra în rândul masoneriei. Orice doritor care vrea să intre în masonerie este supus unui proces de evaluare, care durează de la câteva săptămâni la câteva luni. Se constituie o comisie de evaluare, care va trebui să obţină informaţii şi recomandări despre candidatul respectiv. Diferă şi în funcţie de organizaţii. În unele organizaţii, nu iau legătură cu posibilul iniţiat, însă sunt şi loji care intră direct în legătură cu persoana care vrea să intre în rândul masoneriei. Intrarea este supusă votului. Există loji în care se votează cu o majoritate simplă şi există şi loji în care se cere unanimitate. Există loji în care candidatul este supus interviului orb. Candidatul este legat la ochi şi îi sunt puse mai multe întrebări de la mai multe persoane pe care nu le vede.
Rep.: Este permisă intrarea femeilor în masonerie?
T.S.: Sigur, există un fel de asociaţii de femei care funcţionează pe lângă aceste loji, să spunem un fel de asociaţii paramasonice, dar există şi loji masonice care acceptă femei. Există şi o mare lojă feminină în România, care este exclusiv feminină, dar există şi loji mixte.
Rep.: În filmul „Eyes Wide Shut” era prezentat un ritual de iniţiere, iar persoana respectivă era legată la ochi, iar împrejurul său erau numai femei. ..
T.S.: Masoneria feminină este, de altfel, foarte veche, datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi chiar şi în România, ce-i drept mai mult în Vechiul Regat, Transilvania fiind mai conservatoare din acest punct de vedere. Chiar şi acum preponderenţa lojilor masonice feminine sau mixte este în afara regiunile din afara Carpaţilor, în Transilvania, din câte ştiu eu, lojile masonice sunt exclusiv masculine.
Rep.: Cei din Transilvania ţin mai mult la tradiţie, ca să spun aşa?
T.S.: Din punct de vedere istoric, deci spre deosebire de România Veche, Transilvania are o tradiţie masonică diferită, legată mai mult de spaţiul german, de Europa Centrală şi de aşa numitul rit simbolic, ioanit, care nu exista dincolo de Carpaţi. Lojile de rit scoţian sau de rit francez au apărut în Transilvania puţin mai târziu, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, în condiţiile în care apariţia masoneriei în Transilvania datează din secolul al XVIII-lea. Primele loje din Transilvania funcţionau stric pe un rit de observanţă, deci ceea ce s-ar numi astăzi ritul scoţian rectificat. Este o tradiţie puţin mai diferită (n.r. cea din Transilvania), fuziunea dintre cele două masonerii, cea din Vechiul Regat şi cea simbolică din Transilvania s-a făcut cu o anumită dificultate în anii 1920 şi1930 din secolul al XX-lea şi probabil că s-a păstrat un anumit specific local sau regional. Însă lojele mixte sunt în extindere şi în Transilvania şi astăzi este posibil ca o femeie să fie iniţiată în masonerie şi în Transilvania, după informaţiile mele.
Rep.: Cum au ajuns ei în contact cu masoneria? Era din cauza faptului că era o tradiţie să îşi facă studiile acolo…
T.S.: Nu, erau membri ai aristocraţiei, deci făceau parte din familii ca şi Banffy, care trebuiau să fie prezente la curtea imperială pentru a obţine anumite favoruri sau funcţii şi în sensul acesta au ajuns în contact cu lojele vieneze. Au existat, de asemenea, oameni de cultură din Transilvania care aveau diferite funcţii sau activităţi la Viena şi care au fost iniţiaţi. Unul dintre aceştia este chiar foarte celebru, este Ignatius Born, inginer de mină, născut la Cavnic, care a avut o legătură foarte mare cu aducerea lui Horea la Viena şi cu audienţele sale la împărat. Ignatius era un prieten intim al împăratului Iosif al II-lea, este şi un personaj din opera „Flautul fermecat” al lui Mozart, personajul Sarastro, deci era un personaj extrem de influent în mediile masonice din epoca respectivă. Este foarte sigur că unele dintre portretele lui Horea au fost realizate de un apropiat al lui Ignatius Born, gravorul Iacob Adam şi cred că ajungem acum la Horea.
Rep.: Care este legătura dintre Horea şi lojile masonice, chiar dacă, oficial, aceasta nu este atestată şi nu poate fi neapărat dovedită. Dar totuşi, care a fost sprijinul de care aceasta a beneficiat în acţiunile sale?
T.S.: Legătura lui Horea cu masoneria nu poate fi dovedită direct, însă argumentele indirecte se acumulează pe an ce trece. Se ştie deja destul de bine că profesorul Ioan Chindriş din Cluj a descoperit în arhivele din Viena un discurs ţinut cu ocazia unei agape masonice (n.r. o petrecere masonică) şi care este un discurs în graiul vorbit în munţii Apuseni şi care a fost ţinut într-un moment în care Horea a fost prezent la Viena. Nu ştim exact dacă discursul a fost ţinut de Horea, în arhiva respectivă nu întâlnim această informaţie. Răscoala lui Horea are anumite particularităţi care o deosebesc foarte mult de celelalte răscoale din epocă. În primul rând, are un program revoluţionar care este extrem de avansat pentru această regiune în epoca respectivă şi care se apropie foarte mult de ideologia Revoluţiei Franceze, cum ar fi ca fiecare om să îşi găsească o slujbă şi să plătească impozit. Este o doctrină socială extrem de avansată pentru acea vreme. De asemenea, răscoala lui Horea a fost extrem de bine mediatizată, deci s-a aflat despre ea imediat în toate ţările Europei şi chiar peste ocean. Niciun conducător de răscoală ţărănească din regiunea est-europeană sau central est-europeană nu a dat capacitatea de a realiza o asemenea mediatizare. Sunt multe alte necunoscute legate de această răscoală a lui Horea, inclusiv intervenţia foarte târzie şi foarte lipsită de energiei a armatei imperiale împotriva răsculaţilor. Apoi, faptul că imediat după răscoala lui Horea se petrece o mutaţie masivă în ceea ce priveşte conducerea masonică din Transilvania, frâiele conducerii masonice au fost preluate în 1787, la doi ani după răscoală, de Gheorghe Banffy, noul guvernator al Transilvaniei şi centrul masoneriei s-a mutat de la Cluj la Sibiu. După cum am mai spus, vorbim despre istoria unei societăţi secrete şi despre conspiraţii interne secrete, deci este o istorie extrem de greu de construit. Pe baza a ceea ce cunoaştem acum, putem afirma că francmasoneria a avut o implicare directă în răscoala lui Horea, însă nu ştim de ce natură era ea.
Rep.: Cum au evoluat condiţiile de intrare în masonerie din secolul al XVIII-lea, de la data înfiinţării ei şi până în prezent?
T.S.: În general, se crede că masoneria în secolul al XVIII-lea era o societate aristocratică, pentru că ea îi reunea pe cei mai importanţi oameni politici şi de cultură ai epocii. Chiar de la înfiinţarea ei, masoneria a încercat să atragă atât conducători politici, aristocraţi, oameni foarte bogaţi, cât şi oameni de cultură sau oameni simpli. În loja Sfântul Andrei din Sibiu, care este cea mai importantă lojă masonică din Transilvania, existau chiar şi membri servitori, servitori ai aristocraţilor, cum era în cazul baronului Bruckental, de exemplu. A existat tot timpul intenţia de a include în această organizaţie reprezentanţi ai tuturor categoriilor sociale. Această trăsătură s-a păstrat tot timpul de-a lungul istoriei masoneriei din Transilvania, au existat perioade în care accesul în francmasonerie a fost mai uşor sau mai dificil, dar şi astăzi există obedienţe sau mari loji în care accesul este foarte dificil sau unele în care accesul este foarte simplu.
Rep: Care dintre acestea sunt mai importante? Cele în care accesul este mai facil sau cele în care accesul este mai dificil?
T.S.: Este foarte greu de spus. Sigur că cele care au un număr foarte mare de oameni sunt importante din punct de vedere numeric în măsura în care reuşeşc să îşi controleze structura de care dispun. Există organizaţii care ţin foarte mult la aspectele iniţiatice, la studiile ezoterice sau filosofice pe care le practică şi care nu îşi doresc un număr foarte mare de membri. Sunt de asemenea organizaţii masonice, şi cred că majoritatea celor existente în România fac asta, care condiţionează accesul de prezentarea cazierului judiciar. Există dorinţa aceasta de a păstra legalitatea şi demnitatea ordinului. Accesul la gradele superioare, de la gradul I de ucenic la gradul de maestru, în secolul al XVIII-lea perioada de aşteptare între iniţiere şi obţinerea gradului de maestru era de aproximativ un an. Din cunoştinţele mele, în organizaţiile contemporane, perioada de aşteptare este similară. Au existat şi perioade, în secolul al XIX-lea sau în secolul XX, în care, într-adevăr, se cerea ca iniţiatul să îşi petreacă un an în gradul de ucenic, trei ani în gradul de companion şi după şapte ani să devină maestru. Dar aceste reguli difereau între organizaţii. În general, începând cu secolul al XVIII-lea, durata acestui proces este de aproximativ un an.
Rep.: Dacă masonii sunt cei care au sprijinit cultura clujeană în trecut, construind primul teatru şi realizând cel mai important palat, palatul Banffy, consideraţi că am avea nevoie de sprijinul lor în domeniul cultural şi astăzi?
T.S.: După cum spuneam, masonii pot fi implicaţi în domeniul cultural, pot fi oameni de cultură de foarte mare anvergură, însă afiliaţia lor la masonerie nu este întotdeauna cunoscută. Şi în epoca respectivă, sprijinul lojilor masonice a fost discret, despre aceasta s-a aflat mai târziu. Deci, dacă există un sprijin cultural intens în această perioadă, despre acest sprijin va afla doar generaţia viitoare.
Rep.: Nu putem spune că sprijinul cultural este intens în Clujul de astăzi.
T.S.: E o situaţie diferită. Există astăzi instituţii care funcţionează aşa cum nu o făceau în secolul al XIX-lea, este un sistem total diferit. Nu ne putem aştepta ca o organizaţie să acţioneze acum la fel cum o făcea în secolul al XIX-lea sau în secolul XX. Apropo şi de accesul în masonerie, am văzut în presă o serie de nedumeriri legate de accesul unor manelişti şi cred că aceasta diferă de la o lojă la alta, dar nu mi se pare că manelistul nu ar face parte din tagma umană şi că nu ar avea aceleaşi drepturi ca şi oricare alt om. Mă refer la un personaj care dispune de calităţile morale necesare şi care are dorinţa de implicare socială, generozitatea, calităţi care, din câte ştiu, sunt bine apreciate.
Rep.: Dacă masonii ar sprijini şi dezvoltarea educaţiei prin înfiinţarea de şcoli libere pentru muncitori şi mame şi au avut un rol în modernizarea sistemului educaţional şi, având în vedere problemele cu care se confruntă sistemul educaţional românesc în ultimele săptămâni, există nişte idei apărute în presă, conform cărora sistemul educaţional românesc ar putea ajunge să nu mai fie recunoscut pe plan internaţional, cum a fost, de exemplu, cazul Spiru Haret. Credeţi că masoneria ar putea să se implice în reformarea sistemului educaţional din România?
T.S.: Pentru o asemenea reformare, ar trebui ca masonii să fie implicaţi în politică şi, cel puţin din secolul XX, ei au refuzat această implicare. Există lideri de obedienţe masonice din România care îşi doresc ca masoneria românească să fie consultată de către factorii politici tocmai în contextul implementării unor astfel de reforme la nivel social sau educaţional. Acest lucru se întâmplă, de exemplu, în Franţa, unde marii maeştri masoni sunt parteneri permanenţi de dialog ai preşedinţilor şi ai primului ministru al Franţei. Până acum, datorită teoriilor conspiraţioniste şi a ostilităţii faţă de masonerie, asemenea consultări nu au avut loc încă în România, cel puţin nu într-o formă publică. În Franţa, aceste dezbateri sunt anunţate chiar şi pe internet, pe site-ul guvernului.
Rep.: Este Clujul un oraş masonic veritabil sau doar un punct miniscul pe harta masoneriei?
T.S.: După estimarea mea, ca rol istoric şi poziţie actuală, Cluj este al doilea centru masonic din ţară, după Bucureşti şi este un centru într-o continuă dezvoltare, apar noi organizaţii, noi mari loji îşi deschid filiale aici, oferta este deja destul de bogată, sigur, în condiţiile specifice, adică nu vorbim despre o ofertă publică, însă aceste organizaţii există aici, funcţionează şi cei care îşi dau interesul nu vor avea mari dificultăţi în a contacta aceste organizaţii.
Rep.: Sibiul a fost, de-a lungul timpului, un punct masonic cu o importanţă mai mare decât cea a Clujului?
T.S.: Sibiul a fost, în secolul al XVIII-lea, cel mai important centru masonic din Transilvania, până la 1790, când centrul masoneriei transilvănene s-a deplasat la Cluj. Spre deosebire de Sibiu, la Cluj există cel puţin două mari loji din România care îşi au sediul la Cluj.
Rep.: Cum au sprijinit masonii Marea Unire şi care credeţi că a fost rolul lor în unirea principatelor?
T.S.: Unirea principatelor din 1859 a fost, probabil, o realizare politică în procent de 70% masonică. Dacă nu ar fi existat interesul Marelui Orient Masonic şi al francmasoneriei europene, probabil că unirea din 1859 nu s-ar fi realizat. Trebuie să fim realişti şi să acceptăm aceste realităţi. În ceea ce priveşte unirea din 1918, este foarte cunoscut rolul omului polic transilvănean Alexandru Vaida Voievod, care, împreună cu o delegaţie şi cu acordul primului ministru de atunci, I.C. Brătianu, într-un moment foarte dificil al negocierilor de la Conferinţa de Pace de la Paris, au decis să intre într-o lojă aparţinând Marelui Orient Francez din Paris, această intrare producându-se în august 1918. Sigur, poate fi o simplă coincidenţă, însă cele mai multe dintre dificultăţile pe care le-a întâmpinat delegaţia românească au dispărut. Poate fi o simplă coincidenţă şi faptul că la trei luni după iniţierea sa, Alexandru Vaida Voievod a devenit primul ministru al României, primul premier clujean al României, al doilea fiind Emil Boc. Şi pot spune aici că, în acel moment, Alexandru Vaida Voievod era doar un simplu ucenic mason şi a fost ridicat direct la gradul de maestru mason tocmai fiindcă deţinea calităţi oficiale la Bucureşti.
Tiberiu Hrihorciuc
Rep: Ce este masoneria şi de unde a pornit ea, de fapt?
Tudor Sălăgean: Masoneria modernă a luat naştere în secolul al XVIII-lea, însă rădăcinile ei sunt mult mai îndepărtate. Masoneria are la origine, pe de o parte societăţile iniţiatice, secrete, societăţile care existau în Renaştere, în Evul Mediu sau care îşi au originile chiar în Antichitate şi pe de altă parte ordinele cavalereşti, care aveau, de asemenea, o componentă iniţiatică secretă şi aşa numita masonerie cooperativă, adică breslele şi corporaţiile de constructori.
Tudor Sălăgean: Masoneria modernă a luat naştere în secolul al XVIII-lea, însă rădăcinile ei sunt mult mai îndepărtate. Masoneria are la origine, pe de o parte societăţile iniţiatice, secrete, societăţile care existau în Renaştere, în Evul Mediu sau care îşi au originile chiar în Antichitate şi pe de altă parte ordinele cavalereşti, care aveau, de asemenea, o componentă iniţiatică secretă şi aşa numita masonerie cooperativă, adică breslele şi corporaţiile de constructori.
Rep.: Cum a evoluat masoneria de la bresle până la forma sa modernă?
T.S.: În momentul în care a luat fiinţă masoneria speculativă, organizaţia a luat structura organizatorică şi întreaga simbolistică a breslelor şi corporaţiilor de meşteşugari. În timp, aceste structuri de bază, ierarhia în trei grade, cu ucenic, companion şi maestru a fost preluată şi în structurile masonice şi sunt gradele de bază chiar şi în masoneria de astăzi. Acestor trei grade li s-au alăturat rangurile superioare, preluate în mare parte din ordinele cavalereşti. Era o spiritualitate a fiecărei bresle, care avea un sfânt-patron şi existau diferite proceduri, ritualuri care erau specifice fiecărei bresle. Francmasoneria a luat naştere ca o societate care îşi dorea să schimbe ordinea socială, învechită şi considerată cu totul depăşită. Masoneria secolului al XVIII-lea a fost constituită ca o formă de protest asupra structurilor perimate ale aşa numitului „Vechiul Regim”. Societatea creată era bazată pe principiile libertăţii, egalităţii şi fraternităţii, deviza Revoluţiei Franceze.
Rep.: Pe ce fel de tip de cunoaştere se bazează masoneria, unul specializat sau unul particular?
T.S.: Masoneria s-a autodefinit tot timpul şi ca o societate filosofică şi filantropică. Doctrina masoneriei se poate identifica până la detaliu cu doctrina iluministă. Orice filosofie presupune o descifrare a lumii şi a secretelor acesteia. Ceea ce propuneau masoneria şi filosofia iluministă, spre deosebire de celelalte curente filosofice, era asocierea explorării filosofice cu o cunoaştere tehnică. Din cauza aceasta, masonii au adoptat simbolurile matematicii şi simbolurile construcţiilor. Aşa apar simbolurile definitorii pentru organizaţii: echerul, ciocanul, dalta, rigla, chiar roaba.
Rep.: Care sunt legăturile dintre masonerie şi teoriile conspiraţiei care apar în lume?
T.S.: Masoneria a fost, la începuturi, o societate conspirativă şi a inspirat şi participat direct la acţiuni sociale de amploare. Prin aceasta, masoneria şi-a atras adversitatea statelor din epocă şi a bisericii. Masoneria, iniţial, era o societate secretă, care îşi apăra foarte bine tainele. Era o societatea conspirativă. Putem constata o afirmare publică a unor membri în Revoluţia Franceză care se declară francmasoni. În cele mai multe cazuri, acest rol al francmasoneriei în revoluţie poate fi doar dedus din studiul documentelor epocii.
Rep.: Atât timp cât masoneria era un curent secret, de ce unii membri şi-au afirmat apartenenţa la acestă organizaţie în mod public?
T.S.: Masoneria a fost o societate secretă doar în perioada în care existenţa organizaţiilor de acest tip era interzisă prin lege. A stat la latitudinea fiecărui membru al francmasoneriei dacă acesta îşi anunţa public apartenenţa la organizaţie. Trebuie să ţinem cont de faptul că, de la început, în masonerie au existat mai multe organizaţii distincte, cu reguli diferite, nu este vorba de un cont unitar.
Rep.: Se resimte influenţa masonilor în conducerea unei ţări în ziua de astăzi? Este în spatele unui preşedinte un mason, sau pentru a deveni conducătorul unei ţări trebuie să ai relaţii cu masoneria?
T.S.: În ziua de astăzi nu am informaţii de genul acesta. În urma studiilor pe care le-am efectuat, am aflat că mai mulţi conducători ai unor mari joli şi obedienţe din România au declarat că nu există niciun membru al organizaţiilor lor care să facă politică.
Rep.: Aceşti conducători cu care aţi vorbit apar la televizor, apar în presă sau sunt persoane care stau în umbră?
T.S.: În România există mai multe obedienţe masonice, fiecare dintre ele are o politică diferită în raport cu societatea şi cu mass-media. Sunt obedienţe care sunt foarte deschise, ale căror mari maeştri apar în societate, dau interviuri, prezintă cărţi, dar sunt şi obedienţe care îşi ţin identitatea secretă. Fiecare urmează linia pe care o consideră cea mai potrivită. Niciuna dintre ele nu face parte din clasa politică, din Parlament sau din Guvern. În trecut, au fost perioade în care rolul francmasoneriei a fost foarte important. Masoneria a patronat sau chiar a contribuit decisiv la evenimente foarte importante din istoria României, cum a fost Unirea din 1859. Majoritatatea persoanelor care au contribuit la această unire au aparţinut masoneriei: de la majoritatea membrilor divanelor ad-hoc, până la Alexandru Ioan Cuza însuşi sau chiar factorii decisivi ai politicii franceze. Alexandru Ioan Cuza a fost, aproape cu certitudine, un francmason, a aparţinut unei loji a Marelui Orient Francez.
Rep.: Care credeţi că era legătura lui Nicolae Ceauşescu cu masoneria?
T.S.: Am doar informaţii din presă, nu cunosc alte date suplimentare.
Rep.: Consideraţi că ar fi posibilă o influenţă a masoneriei în regimul lui Ceauşescu?
T.S.: Cred că este foarte posibilă o încercare de a-şi atrage sprijinul unei asociaţii masonice mondiale. Cred că orice şef de stat ar trebui să aibă asemenea discuţii.
Rep.: Care sunt principalele loji masonice din România în momentul de faţă?
T.S.: În România cred că există un număr mai mare de zece loji masonice, chiar numărul obedienţelor se apropie de 15. Unele dintre acestea numără probabil peste zece mii de membri, altele doar câteva sute. Este greu de făcut o diferenţiere. Există patru sau cinci obedienţe care sunt mai importante. Marea Lojă Naţională din România are peste zece mii de membri şi este recunoscută de Marea Lojă a Angliei, fiind singura lojă regulară. Sunt două filoane principale în România: există un tip de masonerie care îşi are originea în exilul românesc, care se vrea o continuatoare a masoneriei interbelice şi care s-a repatriat, la un moment dat, în România şi a fost o altă structură masonică, creată aici, în ţară, după 1990.
T.S.: În România cred că există un număr mai mare de zece loji masonice, chiar numărul obedienţelor se apropie de 15. Unele dintre acestea numără probabil peste zece mii de membri, altele doar câteva sute. Este greu de făcut o diferenţiere. Există patru sau cinci obedienţe care sunt mai importante. Marea Lojă Naţională din România are peste zece mii de membri şi este recunoscută de Marea Lojă a Angliei, fiind singura lojă regulară. Sunt două filoane principale în România: există un tip de masonerie care îşi are originea în exilul românesc, care se vrea o continuatoare a masoneriei interbelice şi care s-a repatriat, la un moment dat, în România şi a fost o altă structură masonică, creată aici, în ţară, după 1990.
Rep.: De ce există aceste conflicte dintre lojile masonice?
T.S.: În România, perioada de după 1990 este probabil cea mai complicată şi cea mai greu de descifrat perioadă a francmasoneriei. În această perioadă există o proliferare extremă a organizaţiilor masonice şi există conflicte între ele pentru că fiecare organizaţie, fiecare conducător al acesteia încearcă să afirme identitatea propriei ei organizaţii şi de acolo provin conflictele.
Rep.: Cum este posibil ca influenţa masonilor să scadă într-o perioadă aşa scurtă de timp. De ce masoneria a avut o influenţă înainte de revoluţie şi acum nu se mai cunoaşte această influenţă? Şi-au pierdut aceştia puterea în aşa scurt timp?
T.S.: În trecut, conducătorii francmasoneriei aveau mecenatul. Pe vremea aceea nu existau instituţii, teatre, şcoli. Ei au creat acele instituţii, dar ei erau în afara acestora. Masonii erau nişte oameni extrem de puternici şi extrem de bogaţi, care îşi permiteau enorm de multe lucruri. În prezent, s-au dezvoltat nişte structuri instituţionale care deja funcţionează şi, chiar dacă există sprijin din afară, ele sunt mai puţin vizibile. Există forme de sprijin ale diferitelor obedienţe masonice, în funcţie de capacitatea lor financiară care este foarte diferită, faţă de biserică, faţă de cultură, faţă de şcoală. Nu se preferă forma bănească, ci donaţii, constând în aparatură sau obiecte de folosinţă îndelungată, dar donaţiile se fac cu discreţie. Sunt burse care se acordă, dar întotdeauna se realizează cu maximă discreţie.
Rep.: Dar s-ar putea afla despre provenienţa acestor donaţii?
T.S.: Presupun că se procedează în aşa menieră încât provenienţa acestora să rămână necunoscută. E o societate care funcţionează în felul acesta de 300 de ani, au nişte reguli pe care se bazează, care nu au dat greş până acum. Principala regulă este cea a discreţiei, refuzul de a apărea în public şi a-şi aroga meritele pentru actele de generozitate pe care le fac.
Rep.: S-au mai aflat informaţii despre masoni şi au apărut şi în presa din România. Chiar credeţi că această discreţie poate fi păstrată şi în zilele noastre?
T.S.: Numai în Cluj există opt loji masonice. Nu cred că se poate afla despre toate. Locurile de întâlnire nu sunt tocmai publice. Poate să fie un bar, sau poate să fie o terasă, dar de obicei e un spaţiu privat.
Rep.: Cum decurge atragerea de noi membri şi iniţiere?
T.S.: Cele mai multe organizaţii masonice nu fac sau declară că nu fac recrutări. Unele mari loji masonice au şi site pe internet, în care doritorii pot face cereri de a intra în rândul masoneriei. Orice doritor care vrea să intre în masonerie este supus unui proces de evaluare, care durează de la câteva săptămâni la câteva luni. Se constituie o comisie de evaluare, care va trebui să obţină informaţii şi recomandări despre candidatul respectiv. Diferă şi în funcţie de organizaţii. În unele organizaţii, nu iau legătură cu posibilul iniţiat, însă sunt şi loji care intră direct în legătură cu persoana care vrea să intre în rândul masoneriei. Intrarea este supusă votului. Există loji în care se votează cu o majoritate simplă şi există şi loji în care se cere unanimitate. Există loji în care candidatul este supus interviului orb. Candidatul este legat la ochi şi îi sunt puse mai multe întrebări de la mai multe persoane pe care nu le vede.
Rep.: Este permisă intrarea femeilor în masonerie?
T.S.: Sigur, există un fel de asociaţii de femei care funcţionează pe lângă aceste loji, să spunem un fel de asociaţii paramasonice, dar există şi loji masonice care acceptă femei. Există şi o mare lojă feminină în România, care este exclusiv feminină, dar există şi loji mixte.
Rep.: În filmul „Eyes Wide Shut” era prezentat un ritual de iniţiere, iar persoana respectivă era legată la ochi, iar împrejurul său erau numai femei. ..
T.S.: Masoneria feminină este, de altfel, foarte veche, datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi chiar şi în România, ce-i drept mai mult în Vechiul Regat, Transilvania fiind mai conservatoare din acest punct de vedere. Chiar şi acum preponderenţa lojilor masonice feminine sau mixte este în afara regiunile din afara Carpaţilor, în Transilvania, din câte ştiu eu, lojile masonice sunt exclusiv masculine.
Rep.: Cei din Transilvania ţin mai mult la tradiţie, ca să spun aşa?
T.S.: Din punct de vedere istoric, deci spre deosebire de România Veche, Transilvania are o tradiţie masonică diferită, legată mai mult de spaţiul german, de Europa Centrală şi de aşa numitul rit simbolic, ioanit, care nu exista dincolo de Carpaţi. Lojile de rit scoţian sau de rit francez au apărut în Transilvania puţin mai târziu, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, în condiţiile în care apariţia masoneriei în Transilvania datează din secolul al XVIII-lea. Primele loje din Transilvania funcţionau stric pe un rit de observanţă, deci ceea ce s-ar numi astăzi ritul scoţian rectificat. Este o tradiţie puţin mai diferită (n.r. cea din Transilvania), fuziunea dintre cele două masonerii, cea din Vechiul Regat şi cea simbolică din Transilvania s-a făcut cu o anumită dificultate în anii 1920 şi1930 din secolul al XX-lea şi probabil că s-a păstrat un anumit specific local sau regional. Însă lojele mixte sunt în extindere şi în Transilvania şi astăzi este posibil ca o femeie să fie iniţiată în masonerie şi în Transilvania, după informaţiile mele.
Rep.: Cum au ajuns ei în contact cu masoneria? Era din cauza faptului că era o tradiţie să îşi facă studiile acolo…
T.S.: Nu, erau membri ai aristocraţiei, deci făceau parte din familii ca şi Banffy, care trebuiau să fie prezente la curtea imperială pentru a obţine anumite favoruri sau funcţii şi în sensul acesta au ajuns în contact cu lojele vieneze. Au existat, de asemenea, oameni de cultură din Transilvania care aveau diferite funcţii sau activităţi la Viena şi care au fost iniţiaţi. Unul dintre aceştia este chiar foarte celebru, este Ignatius Born, inginer de mină, născut la Cavnic, care a avut o legătură foarte mare cu aducerea lui Horea la Viena şi cu audienţele sale la împărat. Ignatius era un prieten intim al împăratului Iosif al II-lea, este şi un personaj din opera „Flautul fermecat” al lui Mozart, personajul Sarastro, deci era un personaj extrem de influent în mediile masonice din epoca respectivă. Este foarte sigur că unele dintre portretele lui Horea au fost realizate de un apropiat al lui Ignatius Born, gravorul Iacob Adam şi cred că ajungem acum la Horea.
Rep.: Care este legătura dintre Horea şi lojile masonice, chiar dacă, oficial, aceasta nu este atestată şi nu poate fi neapărat dovedită. Dar totuşi, care a fost sprijinul de care aceasta a beneficiat în acţiunile sale?
T.S.: Legătura lui Horea cu masoneria nu poate fi dovedită direct, însă argumentele indirecte se acumulează pe an ce trece. Se ştie deja destul de bine că profesorul Ioan Chindriş din Cluj a descoperit în arhivele din Viena un discurs ţinut cu ocazia unei agape masonice (n.r. o petrecere masonică) şi care este un discurs în graiul vorbit în munţii Apuseni şi care a fost ţinut într-un moment în care Horea a fost prezent la Viena. Nu ştim exact dacă discursul a fost ţinut de Horea, în arhiva respectivă nu întâlnim această informaţie. Răscoala lui Horea are anumite particularităţi care o deosebesc foarte mult de celelalte răscoale din epocă. În primul rând, are un program revoluţionar care este extrem de avansat pentru această regiune în epoca respectivă şi care se apropie foarte mult de ideologia Revoluţiei Franceze, cum ar fi ca fiecare om să îşi găsească o slujbă şi să plătească impozit. Este o doctrină socială extrem de avansată pentru acea vreme. De asemenea, răscoala lui Horea a fost extrem de bine mediatizată, deci s-a aflat despre ea imediat în toate ţările Europei şi chiar peste ocean. Niciun conducător de răscoală ţărănească din regiunea est-europeană sau central est-europeană nu a dat capacitatea de a realiza o asemenea mediatizare. Sunt multe alte necunoscute legate de această răscoală a lui Horea, inclusiv intervenţia foarte târzie şi foarte lipsită de energiei a armatei imperiale împotriva răsculaţilor. Apoi, faptul că imediat după răscoala lui Horea se petrece o mutaţie masivă în ceea ce priveşte conducerea masonică din Transilvania, frâiele conducerii masonice au fost preluate în 1787, la doi ani după răscoală, de Gheorghe Banffy, noul guvernator al Transilvaniei şi centrul masoneriei s-a mutat de la Cluj la Sibiu. După cum am mai spus, vorbim despre istoria unei societăţi secrete şi despre conspiraţii interne secrete, deci este o istorie extrem de greu de construit. Pe baza a ceea ce cunoaştem acum, putem afirma că francmasoneria a avut o implicare directă în răscoala lui Horea, însă nu ştim de ce natură era ea.
Rep.: Cum au evoluat condiţiile de intrare în masonerie din secolul al XVIII-lea, de la data înfiinţării ei şi până în prezent?
T.S.: În general, se crede că masoneria în secolul al XVIII-lea era o societate aristocratică, pentru că ea îi reunea pe cei mai importanţi oameni politici şi de cultură ai epocii. Chiar de la înfiinţarea ei, masoneria a încercat să atragă atât conducători politici, aristocraţi, oameni foarte bogaţi, cât şi oameni de cultură sau oameni simpli. În loja Sfântul Andrei din Sibiu, care este cea mai importantă lojă masonică din Transilvania, existau chiar şi membri servitori, servitori ai aristocraţilor, cum era în cazul baronului Bruckental, de exemplu. A existat tot timpul intenţia de a include în această organizaţie reprezentanţi ai tuturor categoriilor sociale. Această trăsătură s-a păstrat tot timpul de-a lungul istoriei masoneriei din Transilvania, au existat perioade în care accesul în francmasonerie a fost mai uşor sau mai dificil, dar şi astăzi există obedienţe sau mari loji în care accesul este foarte dificil sau unele în care accesul este foarte simplu.
Rep: Care dintre acestea sunt mai importante? Cele în care accesul este mai facil sau cele în care accesul este mai dificil?
T.S.: Este foarte greu de spus. Sigur că cele care au un număr foarte mare de oameni sunt importante din punct de vedere numeric în măsura în care reuşeşc să îşi controleze structura de care dispun. Există organizaţii care ţin foarte mult la aspectele iniţiatice, la studiile ezoterice sau filosofice pe care le practică şi care nu îşi doresc un număr foarte mare de membri. Sunt de asemenea organizaţii masonice, şi cred că majoritatea celor existente în România fac asta, care condiţionează accesul de prezentarea cazierului judiciar. Există dorinţa aceasta de a păstra legalitatea şi demnitatea ordinului. Accesul la gradele superioare, de la gradul I de ucenic la gradul de maestru, în secolul al XVIII-lea perioada de aşteptare între iniţiere şi obţinerea gradului de maestru era de aproximativ un an. Din cunoştinţele mele, în organizaţiile contemporane, perioada de aşteptare este similară. Au existat şi perioade, în secolul al XIX-lea sau în secolul XX, în care, într-adevăr, se cerea ca iniţiatul să îşi petreacă un an în gradul de ucenic, trei ani în gradul de companion şi după şapte ani să devină maestru. Dar aceste reguli difereau între organizaţii. În general, începând cu secolul al XVIII-lea, durata acestui proces este de aproximativ un an.
Rep.: Dacă masonii sunt cei care au sprijinit cultura clujeană în trecut, construind primul teatru şi realizând cel mai important palat, palatul Banffy, consideraţi că am avea nevoie de sprijinul lor în domeniul cultural şi astăzi?
T.S.: După cum spuneam, masonii pot fi implicaţi în domeniul cultural, pot fi oameni de cultură de foarte mare anvergură, însă afiliaţia lor la masonerie nu este întotdeauna cunoscută. Şi în epoca respectivă, sprijinul lojilor masonice a fost discret, despre aceasta s-a aflat mai târziu. Deci, dacă există un sprijin cultural intens în această perioadă, despre acest sprijin va afla doar generaţia viitoare.
Rep.: Nu putem spune că sprijinul cultural este intens în Clujul de astăzi.
T.S.: E o situaţie diferită. Există astăzi instituţii care funcţionează aşa cum nu o făceau în secolul al XIX-lea, este un sistem total diferit. Nu ne putem aştepta ca o organizaţie să acţioneze acum la fel cum o făcea în secolul al XIX-lea sau în secolul XX. Apropo şi de accesul în masonerie, am văzut în presă o serie de nedumeriri legate de accesul unor manelişti şi cred că aceasta diferă de la o lojă la alta, dar nu mi se pare că manelistul nu ar face parte din tagma umană şi că nu ar avea aceleaşi drepturi ca şi oricare alt om. Mă refer la un personaj care dispune de calităţile morale necesare şi care are dorinţa de implicare socială, generozitatea, calităţi care, din câte ştiu, sunt bine apreciate.
Rep.: Dacă masonii ar sprijini şi dezvoltarea educaţiei prin înfiinţarea de şcoli libere pentru muncitori şi mame şi au avut un rol în modernizarea sistemului educaţional şi, având în vedere problemele cu care se confruntă sistemul educaţional românesc în ultimele săptămâni, există nişte idei apărute în presă, conform cărora sistemul educaţional românesc ar putea ajunge să nu mai fie recunoscut pe plan internaţional, cum a fost, de exemplu, cazul Spiru Haret. Credeţi că masoneria ar putea să se implice în reformarea sistemului educaţional din România?
T.S.: Pentru o asemenea reformare, ar trebui ca masonii să fie implicaţi în politică şi, cel puţin din secolul XX, ei au refuzat această implicare. Există lideri de obedienţe masonice din România care îşi doresc ca masoneria românească să fie consultată de către factorii politici tocmai în contextul implementării unor astfel de reforme la nivel social sau educaţional. Acest lucru se întâmplă, de exemplu, în Franţa, unde marii maeştri masoni sunt parteneri permanenţi de dialog ai preşedinţilor şi ai primului ministru al Franţei. Până acum, datorită teoriilor conspiraţioniste şi a ostilităţii faţă de masonerie, asemenea consultări nu au avut loc încă în România, cel puţin nu într-o formă publică. În Franţa, aceste dezbateri sunt anunţate chiar şi pe internet, pe site-ul guvernului.
Rep.: Este Clujul un oraş masonic veritabil sau doar un punct miniscul pe harta masoneriei?
T.S.: După estimarea mea, ca rol istoric şi poziţie actuală, Cluj este al doilea centru masonic din ţară, după Bucureşti şi este un centru într-o continuă dezvoltare, apar noi organizaţii, noi mari loji îşi deschid filiale aici, oferta este deja destul de bogată, sigur, în condiţiile specifice, adică nu vorbim despre o ofertă publică, însă aceste organizaţii există aici, funcţionează şi cei care îşi dau interesul nu vor avea mari dificultăţi în a contacta aceste organizaţii.
Rep.: Sibiul a fost, de-a lungul timpului, un punct masonic cu o importanţă mai mare decât cea a Clujului?
T.S.: Sibiul a fost, în secolul al XVIII-lea, cel mai important centru masonic din Transilvania, până la 1790, când centrul masoneriei transilvănene s-a deplasat la Cluj. Spre deosebire de Sibiu, la Cluj există cel puţin două mari loji din România care îşi au sediul la Cluj.
Rep.: Cum au sprijinit masonii Marea Unire şi care credeţi că a fost rolul lor în unirea principatelor?
T.S.: Unirea principatelor din 1859 a fost, probabil, o realizare politică în procent de 70% masonică. Dacă nu ar fi existat interesul Marelui Orient Masonic şi al francmasoneriei europene, probabil că unirea din 1859 nu s-ar fi realizat. Trebuie să fim realişti şi să acceptăm aceste realităţi. În ceea ce priveşte unirea din 1918, este foarte cunoscut rolul omului polic transilvănean Alexandru Vaida Voievod, care, împreună cu o delegaţie şi cu acordul primului ministru de atunci, I.C. Brătianu, într-un moment foarte dificil al negocierilor de la Conferinţa de Pace de la Paris, au decis să intre într-o lojă aparţinând Marelui Orient Francez din Paris, această intrare producându-se în august 1918. Sigur, poate fi o simplă coincidenţă, însă cele mai multe dintre dificultăţile pe care le-a întâmpinat delegaţia românească au dispărut. Poate fi o simplă coincidenţă şi faptul că la trei luni după iniţierea sa, Alexandru Vaida Voievod a devenit primul ministru al României, primul premier clujean al României, al doilea fiind Emil Boc. Şi pot spune aici că, în acel moment, Alexandru Vaida Voievod era doar un simplu ucenic mason şi a fost ridicat direct la gradul de maestru mason tocmai fiindcă deţinea calităţi oficiale la Bucureşti.
Tiberiu Hrihorciuc
Imagini:
Alte articole pe aceeaşi temă
- Guvernul sponsorizeaza cadavre publicat în data de 03-10-2008
- Tariceanu, Geoana si Stolojan se vor bate pentru sefia Guvernului publicat în data de 10-10-2008
- Guvernul atenteaza la concediile bugetarilor publicat în data de 12-10-2008
- Ioan Oltean vrea preoti în Parlament, Guvernul nu publicat în data de 12-10-2008
- Guvernul reduce pensiile securistilor publicat în data de 12-10-2008
Tag-uri
Articol vizualizat de 684 ori
Înapoi
Reportaje video
Cel mai prost profesor din Bistrita
Deputaţii europeni dezbat reacția la criza refugiaților mediteraneeni
First Orbit , filmul care il celebreaza pe Gagari
Gazeta întreabă
Caută în gazetă
Fata săptămânii
ALL MODELS - Simona
- Nume: Simona
- Anul naşterii: 1986
- Înălţime: 166 cm
- Greutate: 50 kg
- Bust/Talie/Şolduri: 86-64-90
ABONEAZĂ-TE la Gazeta de Bistriţa
Cu doar 4 RON pe lună (taxe de difuzare incluse) vei primi cele mai bune investigaţii jurnalistice chiar la tine acasa, în fiecare sâmbătă.
Comentarii
Nici un comentariu nu a fost postat încă.