Tudor Salagean: „Alegerea datei de 1 Decembrie ca zi nationala exprima dorinta poporului”
„Realizarea Marii Uniri ca atare nu poate fi pusă sub planificarea unei societăţi secrete, însă în cadrul negocierilor pentru stabilirea graniţelor şi pentru recunoaşterea internaţională a Marii Uniri, apartenenţa la francmasonerie a avut un rol destul de important”
„ Oricum sunt convins că sunt foarte mulţi politicieni români care ar dori să intre în grupul Bilderberg, însă marea problemă este aceea de a fi invitaţi acolo. Problema nu stă în faptul că politicienii români nu vor să meargă acolo, ci de faptul că nu sunt invitaţi”
„Una dintre marile piedici care ar sta în calea unirii cu Republica Moldova ar fi tocmai clasa politică din Basarabia care ar putea să îşi piardă privilegiile renunţând la statalitate”, a declarat într-un interviu acordat Gazetei de Cluj, Tudor Sălăgean, şeful secţiei de Istorie din Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei
Rep.: Care ar fi cele mai importante zile pentru poporul român? Este data de 1 decembrie cea mai potrivită zi naţională a României? Leagă această zi majoritatea românilor?
Tudor Sălăgean: Din perioada antică se păstrează foarte puţine date semnificative care ar putea fi valorificate într-un context actual. În general când vorbim despre datele relevante cu privire la istoria unei naţiuni este de preferat să ne oprim la perioadele moderne şi contemporane când s-au format acestea. Au existat discuţii în legătură cu ziua naţională stabilită la 1 decembrie, totuşi eu consider că este cea mai importantă dată din istoria noastră naţională care îi reprezintă în acelaşi timp pe un număr foarte mare de cetăţeni din diferite regiuni ale României. Data de 1 decembrie nu semnifică în calitatea sa de zi naţională doar unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România, ci semnifică constituirea Românei mari, include şi celelalte provincii româneşti, Basarabia şi Bucovina. O altă dată semnificativă ar fi 10 mai, care a fost data proclamării independenţei, dar care este în acelaşi timp legată de istoria monarhiei din România, ori în condiţiile în care cetăţenii României au ales prin referendum o formă de stat republicană, probabil că alegerea acestei date ar fi derutantă. Alegerea datei de 1 decembrie ca zi naţională a României exprimă dorinţa poporului.
Rep.: Care a fost contextul în care s-a reuşit Marea Unire şi cum a fost acesta influenţată de rezultatul Primului Război Mondial?
T.S.: România Mare s-a creat într-un context istoric specific, a fost un mare noroc al istoriei pentru poporul român deoarece ţara a fost foarte bine condusă. A fost o pleiadă de oameni politici, dar şi de oameni de arme care au avut un rol determinant în epoca respectivă. Pentru a înţelege constituirea României Mari trebuie să ţinem seama şi de evenimentele care s-au întâmplat în cursul Primului Război Mondial. Desigur, în conducerea ţării a fost foarte foarte multă abilitate, foarte multă disponibilitate pentru negocieri. Să nu uităm că România a intrat în război împotriva Puterilor Centrale cu care a avut o alianţă, că am ieşit din război în momentul în care eram presaţi de forţele Puterilor Centrale, însă această ieşire a provocat un anumit deranj în multe cancelarii aliate. Tocmai această ieşire din război, exact la momentul potrivit, a permis României ca în anul 1918 să aibă singura armată adevărată din Europa Centrală şi de Sud-Est şi să stabilească condiţiile „jocului”. La fel cum se spune că Anglia nu are prieteni şi duşmani, ci numai interese, se poate spune că şi România a procedat la fel în „momentul 1918”. Un lucru mai puţin spus în istoriografie este cel că unirea Basarabiei cu României s-a datorat într-o foarte mare măsură sprijinului Germaniei cu care România se afla atunci în armistiţiu şi cu care guvernul de atunci al României era pregătit să încheie o alianţă. Chiar dacă Puterile Centrale ar fi câştigat Primul Război Mondial, România s-ar fi ales cu această provincie. Înainte de 1918 unirea României cu Bucovina prevedea doar teritoriul care se află astăzi în componenţa statului român, nu a întregii Bucovina. În 1918 a apărut o situaţie specială, zona din Nord era un fel de teritoriu al nimănui care a fost atribuit Poloniei, Cehoslovaciei şi României fără a exista justificări istorice. De altfel, dacă ne gândim la cea mai veche cronică românească care vorbeşte despre aşezarea lui Dragoş la Baia se spune că spre Sud locuiau români şi spre Nord locuiau ruteni.
Rep.: Primul Război Mondial poate fi pus sub semnul unui eveniment organizat de către societăţile secrete? Au avut vreo implicare în Marea Unire alte state, alte grupuri, interese sau chiar alte societăţi secrete?
T.S.: Primul Război Mondial a surprins întreaga lume prin amploarea pe care a luat-o, nu ştiu în ce măsură cei care au declanşat acest conflict se aşteptau la rezultatele pe care el aveau să îl producă. Cu siguranţă există întotdeauna anumite grupuri de influenţă care sunt extrem de puternice, însă în epoca de dinainte de 1914 nu cred că trebuie să ne gândim neapărat numai la rolul societăţilor extrem de oculte şi de influente. Exista o societate care era extrem de vizibilă, dar de asemenea foarte puternică: societatea capetelor încoronate ale epocii. Din acest grup făceau parte „capii” familiilor regale şi aceştia decideau soarta unei bune părţi a continentului. S-au formulat tot felul de supoziţii în legătură cu activitatea acestor societăţi, în mod sigur ca şi factor declanşator a contat foarte mult acţiunea acelei societăţi secrete din Serbia care l-au asasinat pe Franz Ferdinand. Nu ştiu în ce măsură se poate spune că Primul Război Mondial a fost planificat de o societate ocultă şi că acesta s-a desfăşurat după dorinţelor societăţii. Realizarea Marii Uniri ca atare nu poate fi pusă sub planificarea unei societăţi secrete, însă în cadrul negocierilor pentru stabilirea graniţelor şi pentru recunoaşterea internaţională a Marii Uniri, apartenenţa la francmasonerie a avut un rol destul de important. În acest sens este cunoscută acţiunea lui Alexandru-Vaida Voievod, om politic transilvănean, delegat la conferinţa de pace, care într-un moment de maxim impas cu puterile aliate în principal, a decis să intre împreună cu întreaga delegaţie românească într-o lojă care aparţinea Marelui Orient al Franţei.
Rep.: A fost această decizie una favorabilă pentru continuarea demersurilor constituirii pentru unirea provinciilor româneşti? Cum a influenţat intrarea delegaţiei româneşti într-o lojă masonică franceză?
T.S.: Aparent am putea spune că sunt două activităţi care nu au legătură una cu cealaltă. Se spune că intrarea într-o lojă masonică este o acţiune personală a unui individ, care nu are nicio legătură cu participarea sa politică sau cu preocupările sale publice. După ce Alexandru Vaida Voievod şi delegaţia românească au intrat în loja Ernest Renan din Paris, din care făceau parte oamenii de presă, întreaga percepţie faţă de delegaţia românească s-a schimbat şi România a început să fie percepută cu alţi ochi.
Rep.: Pentru ca România actuală să se unească cu Basarabia ar trebui ca principalii oameni politici ai ţării să intre într-o lojă masonică destul de puternică sau să încerce o apropriere faţă de grupul Bilderberg?
T.S.: Situaţia de acum diferă foarte mult de situaţia din 1918. Oricum sunt convins că sunt foarte mulţi politicieni români care ar dori să intre în grupul Bilderberg, însă marea problemă este aceea de a fi invitaţi acolo. Problema nu stă în faptul că politicienii români nu vor să meargă acolo, ci de faptul că nu sunt invitaţi. Nici măcar Alexandru-Vaida Voievod nu a intrat în cea mai mare lojă a Marelui Orient, ci a acces într-una dintre organizaţiile care făceau parte din Marele Orient al Franţei. Cred că trebuie să privim lucrurile dintr-o altă perspectivă, delegaţia românească a intrat într-o lojă aparţinând Marelui Orient al Franţei pentru că a fost primită acolo. Trebuie să existe o deschidere şi din cealaltă parte.
Rep.: Deci una dintre problemele sistemului politic românesc este că acesta este prea „puţin băgat în seamă” de către elita mondială?
T.S.: Eu mă refer la situaţia din jurul momentului 1918, când lucrurile la nivel internaţional erau destul de complicate. Însă, în acel moment apartenenţa la Marele Orient al Franţei conta foarte mult pentru că Franţa era principala putere câştigătoare în Primul Război Mondial şi făcea „jocurile” în politica internaţională. Acum lucrurile stau puţin altfel şi un om politic de calibru trebuie să îşi acordeze intenţiile cu realitatea politică a epocii sale.
Rep.: În situaţia politică actuală şi având în vedere puterea politică pe care România o are, putem spune că ar fi posibilă o unire cu Basarabia?
T.S. : Cred că este posibilă, însă nu cred că este necesară. Republica Moldova ar deveni membră a Uniunii Europene. În contextul actual, lucrurile ar trebui discutate şi în alţi termeni şi parametri decât cele specifice statelor naţionale din secolul XIX şi XX. În 1918 în Basarabia nu exista o politică locală care să deţină frâiele puterii în regiunea respectivă. Vechile autorităţi ţariste au dispărut, autorităţile bolşevice erau contestate. România a instituit atunci un regim de ocupaţie care a avut şi aspecte neplăcute pentru populaţia locală.
Rep.: Sugeraţi că unii basarabeni nu au dorit unirea cu România în momentul 1918 şi că acest lucru a fost făcut practic „cu forţa”?
Rep.: Componenţa etnică a Basarabiei de la momentul respectiv nu era foarte diferită faţă de momentul actual, cu excepţia că erau un foarte mare număr de locuitori evrei. În general, putem spune că nici evreii, nici găgăuzi, nici ruşii, nici ucrainenii sau bulgarii nu doreau neapărat unirea cu România. Unirea cu Basarabia a avut o importantă componentă militară. În momentul în care Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România, clădirea în care se realiza actul unirii se afla sub protecţia armatei române. Toţi deputaţii care se opuneau unirii cu România fugiseră de la această întrunire. În Basarabia au existat şi revolte pentru autonomia Republicii Moldova. Ca să revenim, în momentul de faţă Republica Moldova are o clasă politică, are partide politice care au deja o tradiţie, care au afilieri internaţionale. Este o situaţia complet diferită. Una dintre marile piedici care ar sta în calea unirii cu Republica Moldova ar fi tocmai clasa politică din Basarabia care ar putea să îşi piardă privilegiile renunţând la statalitate.
Tiberiu Hrihorciuc
„ Oricum sunt convins că sunt foarte mulţi politicieni români care ar dori să intre în grupul Bilderberg, însă marea problemă este aceea de a fi invitaţi acolo. Problema nu stă în faptul că politicienii români nu vor să meargă acolo, ci de faptul că nu sunt invitaţi”
„Una dintre marile piedici care ar sta în calea unirii cu Republica Moldova ar fi tocmai clasa politică din Basarabia care ar putea să îşi piardă privilegiile renunţând la statalitate”, a declarat într-un interviu acordat Gazetei de Cluj, Tudor Sălăgean, şeful secţiei de Istorie din Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei
Rep.: Care ar fi cele mai importante zile pentru poporul român? Este data de 1 decembrie cea mai potrivită zi naţională a României? Leagă această zi majoritatea românilor?
Tudor Sălăgean: Din perioada antică se păstrează foarte puţine date semnificative care ar putea fi valorificate într-un context actual. În general când vorbim despre datele relevante cu privire la istoria unei naţiuni este de preferat să ne oprim la perioadele moderne şi contemporane când s-au format acestea. Au existat discuţii în legătură cu ziua naţională stabilită la 1 decembrie, totuşi eu consider că este cea mai importantă dată din istoria noastră naţională care îi reprezintă în acelaşi timp pe un număr foarte mare de cetăţeni din diferite regiuni ale României. Data de 1 decembrie nu semnifică în calitatea sa de zi naţională doar unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România, ci semnifică constituirea Românei mari, include şi celelalte provincii româneşti, Basarabia şi Bucovina. O altă dată semnificativă ar fi 10 mai, care a fost data proclamării independenţei, dar care este în acelaşi timp legată de istoria monarhiei din România, ori în condiţiile în care cetăţenii României au ales prin referendum o formă de stat republicană, probabil că alegerea acestei date ar fi derutantă. Alegerea datei de 1 decembrie ca zi naţională a României exprimă dorinţa poporului.
Rep.: Care a fost contextul în care s-a reuşit Marea Unire şi cum a fost acesta influenţată de rezultatul Primului Război Mondial?
T.S.: România Mare s-a creat într-un context istoric specific, a fost un mare noroc al istoriei pentru poporul român deoarece ţara a fost foarte bine condusă. A fost o pleiadă de oameni politici, dar şi de oameni de arme care au avut un rol determinant în epoca respectivă. Pentru a înţelege constituirea României Mari trebuie să ţinem seama şi de evenimentele care s-au întâmplat în cursul Primului Război Mondial. Desigur, în conducerea ţării a fost foarte foarte multă abilitate, foarte multă disponibilitate pentru negocieri. Să nu uităm că România a intrat în război împotriva Puterilor Centrale cu care a avut o alianţă, că am ieşit din război în momentul în care eram presaţi de forţele Puterilor Centrale, însă această ieşire a provocat un anumit deranj în multe cancelarii aliate. Tocmai această ieşire din război, exact la momentul potrivit, a permis României ca în anul 1918 să aibă singura armată adevărată din Europa Centrală şi de Sud-Est şi să stabilească condiţiile „jocului”. La fel cum se spune că Anglia nu are prieteni şi duşmani, ci numai interese, se poate spune că şi România a procedat la fel în „momentul 1918”. Un lucru mai puţin spus în istoriografie este cel că unirea Basarabiei cu României s-a datorat într-o foarte mare măsură sprijinului Germaniei cu care România se afla atunci în armistiţiu şi cu care guvernul de atunci al României era pregătit să încheie o alianţă. Chiar dacă Puterile Centrale ar fi câştigat Primul Război Mondial, România s-ar fi ales cu această provincie. Înainte de 1918 unirea României cu Bucovina prevedea doar teritoriul care se află astăzi în componenţa statului român, nu a întregii Bucovina. În 1918 a apărut o situaţie specială, zona din Nord era un fel de teritoriu al nimănui care a fost atribuit Poloniei, Cehoslovaciei şi României fără a exista justificări istorice. De altfel, dacă ne gândim la cea mai veche cronică românească care vorbeşte despre aşezarea lui Dragoş la Baia se spune că spre Sud locuiau români şi spre Nord locuiau ruteni.
Rep.: Primul Război Mondial poate fi pus sub semnul unui eveniment organizat de către societăţile secrete? Au avut vreo implicare în Marea Unire alte state, alte grupuri, interese sau chiar alte societăţi secrete?
T.S.: Primul Război Mondial a surprins întreaga lume prin amploarea pe care a luat-o, nu ştiu în ce măsură cei care au declanşat acest conflict se aşteptau la rezultatele pe care el aveau să îl producă. Cu siguranţă există întotdeauna anumite grupuri de influenţă care sunt extrem de puternice, însă în epoca de dinainte de 1914 nu cred că trebuie să ne gândim neapărat numai la rolul societăţilor extrem de oculte şi de influente. Exista o societate care era extrem de vizibilă, dar de asemenea foarte puternică: societatea capetelor încoronate ale epocii. Din acest grup făceau parte „capii” familiilor regale şi aceştia decideau soarta unei bune părţi a continentului. S-au formulat tot felul de supoziţii în legătură cu activitatea acestor societăţi, în mod sigur ca şi factor declanşator a contat foarte mult acţiunea acelei societăţi secrete din Serbia care l-au asasinat pe Franz Ferdinand. Nu ştiu în ce măsură se poate spune că Primul Război Mondial a fost planificat de o societate ocultă şi că acesta s-a desfăşurat după dorinţelor societăţii. Realizarea Marii Uniri ca atare nu poate fi pusă sub planificarea unei societăţi secrete, însă în cadrul negocierilor pentru stabilirea graniţelor şi pentru recunoaşterea internaţională a Marii Uniri, apartenenţa la francmasonerie a avut un rol destul de important. În acest sens este cunoscută acţiunea lui Alexandru-Vaida Voievod, om politic transilvănean, delegat la conferinţa de pace, care într-un moment de maxim impas cu puterile aliate în principal, a decis să intre împreună cu întreaga delegaţie românească într-o lojă care aparţinea Marelui Orient al Franţei.
Rep.: A fost această decizie una favorabilă pentru continuarea demersurilor constituirii pentru unirea provinciilor româneşti? Cum a influenţat intrarea delegaţiei româneşti într-o lojă masonică franceză?
T.S.: Aparent am putea spune că sunt două activităţi care nu au legătură una cu cealaltă. Se spune că intrarea într-o lojă masonică este o acţiune personală a unui individ, care nu are nicio legătură cu participarea sa politică sau cu preocupările sale publice. După ce Alexandru Vaida Voievod şi delegaţia românească au intrat în loja Ernest Renan din Paris, din care făceau parte oamenii de presă, întreaga percepţie faţă de delegaţia românească s-a schimbat şi România a început să fie percepută cu alţi ochi.
Rep.: Pentru ca România actuală să se unească cu Basarabia ar trebui ca principalii oameni politici ai ţării să intre într-o lojă masonică destul de puternică sau să încerce o apropriere faţă de grupul Bilderberg?
T.S.: Situaţia de acum diferă foarte mult de situaţia din 1918. Oricum sunt convins că sunt foarte mulţi politicieni români care ar dori să intre în grupul Bilderberg, însă marea problemă este aceea de a fi invitaţi acolo. Problema nu stă în faptul că politicienii români nu vor să meargă acolo, ci de faptul că nu sunt invitaţi. Nici măcar Alexandru-Vaida Voievod nu a intrat în cea mai mare lojă a Marelui Orient, ci a acces într-una dintre organizaţiile care făceau parte din Marele Orient al Franţei. Cred că trebuie să privim lucrurile dintr-o altă perspectivă, delegaţia românească a intrat într-o lojă aparţinând Marelui Orient al Franţei pentru că a fost primită acolo. Trebuie să existe o deschidere şi din cealaltă parte.
Rep.: Deci una dintre problemele sistemului politic românesc este că acesta este prea „puţin băgat în seamă” de către elita mondială?
T.S.: Eu mă refer la situaţia din jurul momentului 1918, când lucrurile la nivel internaţional erau destul de complicate. Însă, în acel moment apartenenţa la Marele Orient al Franţei conta foarte mult pentru că Franţa era principala putere câştigătoare în Primul Război Mondial şi făcea „jocurile” în politica internaţională. Acum lucrurile stau puţin altfel şi un om politic de calibru trebuie să îşi acordeze intenţiile cu realitatea politică a epocii sale.
Rep.: În situaţia politică actuală şi având în vedere puterea politică pe care România o are, putem spune că ar fi posibilă o unire cu Basarabia?
T.S. : Cred că este posibilă, însă nu cred că este necesară. Republica Moldova ar deveni membră a Uniunii Europene. În contextul actual, lucrurile ar trebui discutate şi în alţi termeni şi parametri decât cele specifice statelor naţionale din secolul XIX şi XX. În 1918 în Basarabia nu exista o politică locală care să deţină frâiele puterii în regiunea respectivă. Vechile autorităţi ţariste au dispărut, autorităţile bolşevice erau contestate. România a instituit atunci un regim de ocupaţie care a avut şi aspecte neplăcute pentru populaţia locală.
Rep.: Sugeraţi că unii basarabeni nu au dorit unirea cu România în momentul 1918 şi că acest lucru a fost făcut practic „cu forţa”?
Rep.: Componenţa etnică a Basarabiei de la momentul respectiv nu era foarte diferită faţă de momentul actual, cu excepţia că erau un foarte mare număr de locuitori evrei. În general, putem spune că nici evreii, nici găgăuzi, nici ruşii, nici ucrainenii sau bulgarii nu doreau neapărat unirea cu România. Unirea cu Basarabia a avut o importantă componentă militară. În momentul în care Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România, clădirea în care se realiza actul unirii se afla sub protecţia armatei române. Toţi deputaţii care se opuneau unirii cu România fugiseră de la această întrunire. În Basarabia au existat şi revolte pentru autonomia Republicii Moldova. Ca să revenim, în momentul de faţă Republica Moldova are o clasă politică, are partide politice care au deja o tradiţie, care au afilieri internaţionale. Este o situaţia complet diferită. Una dintre marile piedici care ar sta în calea unirii cu Republica Moldova ar fi tocmai clasa politică din Basarabia care ar putea să îşi piardă privilegiile renunţând la statalitate.
Tiberiu Hrihorciuc
Imagini:
Alte articole pe aceeaşi temă
- În viziunea USL, proiectele lui Liviu Rusu sunt furăciuni pe faţă publicat în data de 19-07-2011
- Maşini nou-nouţe pentru Consiliul Judeţean publicat în data de 20-07-2011
- Trei ani fără proiecte pentru consilierii judeţeni publicat în data de 08-09-2011
- Primăria reabilitează zece parcuri de joacă cu 2,7 milioane de lei publicat în data de 21-07-2011
- OJPC BN joacă tare! publicat în data de 23-05-2011
Tag-uri
Articol vizualizat de 631 ori
Înapoi
Reportaje video
Cel mai prost profesor din Bistrita
Deputaţii europeni dezbat reacția la criza refugiaților mediteraneeni
First Orbit , filmul care il celebreaza pe Gagari
Gazeta întreabă
Caută în gazetă
Fata săptămânii
ALL MODELS - Simona
- Nume: Simona
- Anul naşterii: 1986
- Înălţime: 166 cm
- Greutate: 50 kg
- Bust/Talie/Şolduri: 86-64-90
ABONEAZĂ-TE la Gazeta de Bistriţa
Cu doar 4 RON pe lună (taxe de difuzare incluse) vei primi cele mai bune investigaţii jurnalistice chiar la tine acasa, în fiecare sâmbătă.
Comentarii
Nici un comentariu nu a fost postat încă.