Cand pasiunea devine ratiunea existentei
Primăvara lui 2003. Lumina lină pe care soarele o revărsa în luna lui Marte asupra Văii Ilvelor a determinat-o pe învăţătoarea Candale Raveca, văzând mugurii prunilor dezmierdaţi de razele cristaline, să deschidă tainele artei goblenului.
Ţârâia o ploaie măruntă, iar rândunelele, revenite din depărtările albastre, îşi căutau un loc pe sub streşinile caselor, aliniate ca nişte cătane împărăteşti. Deşi era în prag de primăvară, prima lucrare doamnei învăţătoare a fost un peisaj de iarnă, realizat în cinci culori – „Iarna”.
Doamna Candale trebuia să îşi perfecţioneze tehnica de coasere, să exerseze precum pictorii cu penelul, care, la început, reproduc tablouri şi numai după ce au învăţat a amesteca culorile pe paletă şi dobândească siguranţa trăsăturii de penson, încep să creeze. De aceea a trecut la goblenuri simple, în alb şi negru. Când şi-a zis că a venit momentul, împinsă de mistuitoarea pasiune, a trecut la împletirea culorilor. Acum a ajuns la câteva zeci de lucrări de acest fel.
La cei 55 de ani, Candale Raveca, de o modestie rar întâlnită, un caracter integru,un adevărat „domn Trandafir“ al timpului pe care îl trăim, este omul care îşi metamorfozează emoţiile în cusătura de pe pânza de goblen.
Goblenul, dragostea mea
„Goblenul este marea mea pasiune. Lucrez goblen din anul 2003 şi am până în prezent peste 70 de tablouri lucrate, pe diferite teme: peisaje, motive florale, naturi statice, portrete si icoane. Nu mă erijez într-un artizan. Sunt o persoană care, graţie bunului Dumnezeu, am o stare de spirit optimistă. Iar, fie vorba între noi, goblenul mă destinde, am satisfacţia lucrului împlinit”, punctează doamna Candale.
Dăscăliţa nu coase doar pentru colecţia proprie, ci şi pentru prieteni, cărora le oferă zeci de goblenuri înrămate, pentru a-şi decora casa. Am întâlnit-o alături de „copiii” domniei sale, goblenurile. Era veselă, destinsă, cu un zâmbet şăgalnic în colţul gurii. M-a invitat să colind camerele casei, toate tapetate cu goblenuri. Nu coase după o anumită temă, pentru că „pasiunea nu lasă loc de preferinţe“. Nu se consideră un om singur, deşi fiica sa este plecată în celălalt capăt de judeţ, la Negrileşti, unde îndeplineşte nobila meserie de învăţătoare, iar fiul este student la Universitatea Politehnică din Cluj-Napoca. Îşi iubeşte fii ca pe ochii din cap, dar o parte din inima ei este rezervată goblenurilor. Dacă cineva ar dori să cunoască un om pentru care empatia este o stare de spirit, o persoană care trăieşte pentru artă şi, mai presus de orice, pentru alţii, ar trebui să o cunoască pe această veritabilă doamnă a curăţeniei morale. Nu întâmplător, majoritatea goblenurilor pe care le are în casă reprezintă icoane.
Următorul pas: un club al celor care sunt pasionaţi de goblenuri
Nu doar doamna Raveca este pasionată de goblenuri. Sunt cel puţin 30 de persoane din Poiana Ilvei care au contractat acest „microb”. Dorinţa lor este ca, la un moment dat, să poată înfiinţa un club al cusătoarelor de goblenuri.
Maria Şotropa, secretara Primăriei Poiana Ilvei, deţine 30 de goblenuri înrămate, pe care le consideră „fiii mei spirituali”. „Nu aş putea să trăiesc fără goblenurile mele. Sunt o parte din viaţa mea. Şi soţul meu este îndrăgostit de ele”, susţine aceasta.
Liliana Ureche, cadru didactic din Poiana Ilvei, este cea mai înfocată adeptă a clubului celor cere se ocupă de coaserea goblenurilor. Are peste 30 de goblenuri cusute. În plus, fiica sa, Georgeta, vrea să îi urmeze exemplul. „Sunt bucuroasă că fata mea îmi calcă pe urme. Este un semn că arta goblenului nu va pieri în Poiana Ilvei”. Ea a mai ţinut să precizeze că „arta goblenului nu e doar o pasiune, ci este un modus vivendi. „Prefer cusutul pe diagramă, dar indiferent de cum arată pânza iniţial (diagramă sau pânză pictată), un goblen este o transpunere în practică, în vizual, a iubirii, a dorinţei de a trăi”, a spus Liliana Ureche.
Despre arta goblenului
Goblenul este o formă de exprimare artistică, ce îşi găseşte originea în atelierele meşteşugăreşti Gobelins din Franţa secolului XVII.
Rolul goblenurilor în acea vreme era de a îmbogăţi şi înfrumuseţa palatele Curţii Regale. Pasiunea pentru frumos s-a transmis peste generaţii, neţinând cont de graniţe, naţionalităţi sau religii, dar păstrând intacte tehnicile iniţiale de lucru manual, perfecţionate până la nivel de artă. Pictura cu acul în ochi de goblen, numită şi broderie de goblen, s-a bucurat şi se bucură de o mare atractivitate. Prelucrarea se realizează fie în cusătura goblen punct norvegian, fie în cusătura goblen petit point (punct mic), fie în combinaţie cu amândouă. Coaserea goblenului poate fi începută de oriunde doreşte cusătorul goblenului, cu condiţia să se urmărească o singura culoare şi pe drumul cel mai scurt, până se termină aţa din ac. Pentru aspectul frumos al unui goblen nu se recomandă coaserea cu mai multe culori deodată sau pe zone strict delimitate. Este de dorit ca pentru fiecare aţa din ac să nu se înceapă şi să nu se termine coaserea goblenului cu noduri. Firul de mouline se poate trage prin câteva fire de ţesătură, atât la începerea, cât şi la terminarea firului din ac. Broderia goblen la punct mic pe pânză de 100 ochiuri/cm2 se realizează prin coasere cu firul în două (sau cu două fire din cele şase ale firului de mouline). Punctul de goblen norvegian pe pânza de 100 ochiuri/cm2 se realizează cu firul în trei şi cu două împunsături alăturate peste două fire de pânză. Pentru pânzele mai rare, cusătura goblenului se realizează în acelaşi mod, dar cu număr crescut de fire. Un model de goblen se poate coase şi folosind cele două feluri de ochiuri în combinaţie. De regulă faţa, mâinile şi picioarele se execută în punct mic pentru a se putea cuprinde toate detaliile, iar partea cea mai mare din goblen se execută cu punct norvegian. În această situaţie, goblenul capătă dimensiuni mai mari şi cu detalii bine redate. Coaserea de calitate a unui goblen se realizează când pânza este bine întinsă pe un gherghef. Spălarea goblenului duce la eliminarea tensiunilor acumulate în timpul coaserii goblenului, la eliminarea murdăriei şi la înviorarea culorilor. Uscarea unui goblen se face în stare întinsă, iar când este pre-uscat goblenul se calcă pe spate peste o pânză albă, subţire, din bumbac. Pentru înrămarea goblenului este nevoie de o placă de lemn de esenţă tare (placaj) la mărimea goblenului cusut. Placa se aşează pe dosul goblenului, iar marginile de rezervă ale pânzei se pun în aşa fel încât să se poată lipi pe dosul plăcii cu clei. Bineînţeles, trebuie să se aibă grijă ca liniile de ţesătură să fie drepte şi paralele, atât în lung cât şi în lat, iar liniile de goblen, de asemenea. Atât timp cât cleiul de pe spatele plăcii nu s-a uscat, aceste linii se pot corecta prin tragere.
În loc de post scriptum
Plec grăbit, pentru că, în redacţie sunt aşteptat pentru a preda materialul jurnalistic. Afară se înserează, iar şoferul nu mai are răbdare. În depărtare rămân crestele înzăpezite ale Ineului, vrednic ostaş de strajă al Văii Ilvelor. Doamna Raveca mă salută, în timp ce o lacrimă caldă îi brăzdează faţa, şi se întoarce la pasiunea ei: goblenul.
Raimond PETRUŢ
Ţârâia o ploaie măruntă, iar rândunelele, revenite din depărtările albastre, îşi căutau un loc pe sub streşinile caselor, aliniate ca nişte cătane împărăteşti. Deşi era în prag de primăvară, prima lucrare doamnei învăţătoare a fost un peisaj de iarnă, realizat în cinci culori – „Iarna”.
Doamna Candale trebuia să îşi perfecţioneze tehnica de coasere, să exerseze precum pictorii cu penelul, care, la început, reproduc tablouri şi numai după ce au învăţat a amesteca culorile pe paletă şi dobândească siguranţa trăsăturii de penson, încep să creeze. De aceea a trecut la goblenuri simple, în alb şi negru. Când şi-a zis că a venit momentul, împinsă de mistuitoarea pasiune, a trecut la împletirea culorilor. Acum a ajuns la câteva zeci de lucrări de acest fel.
La cei 55 de ani, Candale Raveca, de o modestie rar întâlnită, un caracter integru,un adevărat „domn Trandafir“ al timpului pe care îl trăim, este omul care îşi metamorfozează emoţiile în cusătura de pe pânza de goblen.
Goblenul, dragostea mea
„Goblenul este marea mea pasiune. Lucrez goblen din anul 2003 şi am până în prezent peste 70 de tablouri lucrate, pe diferite teme: peisaje, motive florale, naturi statice, portrete si icoane. Nu mă erijez într-un artizan. Sunt o persoană care, graţie bunului Dumnezeu, am o stare de spirit optimistă. Iar, fie vorba între noi, goblenul mă destinde, am satisfacţia lucrului împlinit”, punctează doamna Candale.
Dăscăliţa nu coase doar pentru colecţia proprie, ci şi pentru prieteni, cărora le oferă zeci de goblenuri înrămate, pentru a-şi decora casa. Am întâlnit-o alături de „copiii” domniei sale, goblenurile. Era veselă, destinsă, cu un zâmbet şăgalnic în colţul gurii. M-a invitat să colind camerele casei, toate tapetate cu goblenuri. Nu coase după o anumită temă, pentru că „pasiunea nu lasă loc de preferinţe“. Nu se consideră un om singur, deşi fiica sa este plecată în celălalt capăt de judeţ, la Negrileşti, unde îndeplineşte nobila meserie de învăţătoare, iar fiul este student la Universitatea Politehnică din Cluj-Napoca. Îşi iubeşte fii ca pe ochii din cap, dar o parte din inima ei este rezervată goblenurilor. Dacă cineva ar dori să cunoască un om pentru care empatia este o stare de spirit, o persoană care trăieşte pentru artă şi, mai presus de orice, pentru alţii, ar trebui să o cunoască pe această veritabilă doamnă a curăţeniei morale. Nu întâmplător, majoritatea goblenurilor pe care le are în casă reprezintă icoane.
Următorul pas: un club al celor care sunt pasionaţi de goblenuri
Nu doar doamna Raveca este pasionată de goblenuri. Sunt cel puţin 30 de persoane din Poiana Ilvei care au contractat acest „microb”. Dorinţa lor este ca, la un moment dat, să poată înfiinţa un club al cusătoarelor de goblenuri.
Maria Şotropa, secretara Primăriei Poiana Ilvei, deţine 30 de goblenuri înrămate, pe care le consideră „fiii mei spirituali”. „Nu aş putea să trăiesc fără goblenurile mele. Sunt o parte din viaţa mea. Şi soţul meu este îndrăgostit de ele”, susţine aceasta.
Liliana Ureche, cadru didactic din Poiana Ilvei, este cea mai înfocată adeptă a clubului celor cere se ocupă de coaserea goblenurilor. Are peste 30 de goblenuri cusute. În plus, fiica sa, Georgeta, vrea să îi urmeze exemplul. „Sunt bucuroasă că fata mea îmi calcă pe urme. Este un semn că arta goblenului nu va pieri în Poiana Ilvei”. Ea a mai ţinut să precizeze că „arta goblenului nu e doar o pasiune, ci este un modus vivendi. „Prefer cusutul pe diagramă, dar indiferent de cum arată pânza iniţial (diagramă sau pânză pictată), un goblen este o transpunere în practică, în vizual, a iubirii, a dorinţei de a trăi”, a spus Liliana Ureche.
Despre arta goblenului
Goblenul este o formă de exprimare artistică, ce îşi găseşte originea în atelierele meşteşugăreşti Gobelins din Franţa secolului XVII.
Rolul goblenurilor în acea vreme era de a îmbogăţi şi înfrumuseţa palatele Curţii Regale. Pasiunea pentru frumos s-a transmis peste generaţii, neţinând cont de graniţe, naţionalităţi sau religii, dar păstrând intacte tehnicile iniţiale de lucru manual, perfecţionate până la nivel de artă. Pictura cu acul în ochi de goblen, numită şi broderie de goblen, s-a bucurat şi se bucură de o mare atractivitate. Prelucrarea se realizează fie în cusătura goblen punct norvegian, fie în cusătura goblen petit point (punct mic), fie în combinaţie cu amândouă. Coaserea goblenului poate fi începută de oriunde doreşte cusătorul goblenului, cu condiţia să se urmărească o singura culoare şi pe drumul cel mai scurt, până se termină aţa din ac. Pentru aspectul frumos al unui goblen nu se recomandă coaserea cu mai multe culori deodată sau pe zone strict delimitate. Este de dorit ca pentru fiecare aţa din ac să nu se înceapă şi să nu se termine coaserea goblenului cu noduri. Firul de mouline se poate trage prin câteva fire de ţesătură, atât la începerea, cât şi la terminarea firului din ac. Broderia goblen la punct mic pe pânză de 100 ochiuri/cm2 se realizează prin coasere cu firul în două (sau cu două fire din cele şase ale firului de mouline). Punctul de goblen norvegian pe pânza de 100 ochiuri/cm2 se realizează cu firul în trei şi cu două împunsături alăturate peste două fire de pânză. Pentru pânzele mai rare, cusătura goblenului se realizează în acelaşi mod, dar cu număr crescut de fire. Un model de goblen se poate coase şi folosind cele două feluri de ochiuri în combinaţie. De regulă faţa, mâinile şi picioarele se execută în punct mic pentru a se putea cuprinde toate detaliile, iar partea cea mai mare din goblen se execută cu punct norvegian. În această situaţie, goblenul capătă dimensiuni mai mari şi cu detalii bine redate. Coaserea de calitate a unui goblen se realizează când pânza este bine întinsă pe un gherghef. Spălarea goblenului duce la eliminarea tensiunilor acumulate în timpul coaserii goblenului, la eliminarea murdăriei şi la înviorarea culorilor. Uscarea unui goblen se face în stare întinsă, iar când este pre-uscat goblenul se calcă pe spate peste o pânză albă, subţire, din bumbac. Pentru înrămarea goblenului este nevoie de o placă de lemn de esenţă tare (placaj) la mărimea goblenului cusut. Placa se aşează pe dosul goblenului, iar marginile de rezervă ale pânzei se pun în aşa fel încât să se poată lipi pe dosul plăcii cu clei. Bineînţeles, trebuie să se aibă grijă ca liniile de ţesătură să fie drepte şi paralele, atât în lung cât şi în lat, iar liniile de goblen, de asemenea. Atât timp cât cleiul de pe spatele plăcii nu s-a uscat, aceste linii se pot corecta prin tragere.
În loc de post scriptum
Plec grăbit, pentru că, în redacţie sunt aşteptat pentru a preda materialul jurnalistic. Afară se înserează, iar şoferul nu mai are răbdare. În depărtare rămân crestele înzăpezite ale Ineului, vrednic ostaş de strajă al Văii Ilvelor. Doamna Raveca mă salută, în timp ce o lacrimă caldă îi brăzdează faţa, şi se întoarce la pasiunea ei: goblenul.
Raimond PETRUŢ
Imagini:
Alte articole pe aceeaşi temă
- Bistrita-Nasaud are cea mai mica suprafata construita din tara publicat în data de 29-09-2011
- Prefectii, datori la banci! Cristian Florian, printre imprumutati publicat în data de 06-10-2011
- In BN, numarul infractiunilor s-a triplat in ultimii 20 de ani publicat în data de 06-10-2011
- Trei bistriteni in Top 500 miliardari din Romania publicat în data de 20-10-2011
- Primariile bistritene au primit fonduri de la Guvern! publicat în data de 21-10-2011
Tag-uri
Articol vizualizat de 2321 ori
Înapoi
Reportaje video
Cel mai prost profesor din Bistrita
Deputaţii europeni dezbat reacția la criza refugiaților mediteraneeni
First Orbit , filmul care il celebreaza pe Gagari
Gazeta întreabă
Caută în gazetă
Fata săptămânii
ALL MODELS - Simona
- Nume: Simona
- Anul naşterii: 1986
- Înălţime: 166 cm
- Greutate: 50 kg
- Bust/Talie/Şolduri: 86-64-90
ABONEAZĂ-TE la Gazeta de Bistriţa
Cu doar 4 RON pe lună (taxe de difuzare incluse) vei primi cele mai bune investigaţii jurnalistice chiar la tine acasa, în fiecare sâmbătă.
Comentarii
"With increasing demand from Wall Street to buy subprime mortgages, lenders became motivated to place ever more subprime loans and selling them to Wall street (since they were no longer at risk, should the loans fail), and began to push messages like, “refinance your home, unlock all that equity, pay off your credit card debt, and go on vacation.” Often, lenders convinced those without credit and who can’t afford a mortgage at all to get one anyway.
"FM Bank traktuje przedsiębiorców bardziej jak partnerów w biznesie niż tylko klientów."
To entices these consumers, a new type of mortgage was created — variable rate, with extremely low (even zero) initial interest rates, which later reset to higher levels." Greed collapsed the housing market... punish the ones that made it happen.