În România legea tace, banul vorbeste
Coruptia în România este în floare, indiferent de nivel, desi acest subiect a fost si este primul pe agenda guvernatilor în vederea stârpirii acestui flagel. S-a vorbit prea mult, dar s-a facut mult prea putin. Acolo unde apar nume grele, si aici vorbim în mod special de dosarele ajunse pe mâna DNA, lucrurile tergiverseaza la nesfârsit. Atât de mult, încât faptasii au suficient timp sa-si ascunda urmele pentru a scapa basma curata.
Cu mai mult curaj s-a actionat la nivelul oamenilor, hai sa le spunem obisnuiti, cazuri instrumentate de procurori ai DIICOTsi departamente din inspectoratele de politie, care urmaresc de ani de zile anumite retele organizate de infractori. Dar si aici, odata declansata o ancheta, lucrurile se mai împotmolesc, în multe cazuri din cauza ca probele administrate la dosar nu sunt beton. În plus, daca infractorii se mai pricopsesc si cu un avocat bine scolit, atunci drumul spre victorie al oamenilor legii este deosebit de dificil.
În cele mai multe cazuri, fraudele au un numitor comun – banii. Si ce nu face omul pentru bani?! Se face frate si cu dracul daca mâine poate fi mai bogat cu câtiva lei. Nu conteaza daca are o stare materiala buna pentru ca vrea sa aiba mult mai mult.
Acum câtiva ani se discuta aprins pe tema salarizarii functionarilor din institutiile bancare. Acordarea unor salarii consistente, se spunea atunci, ar duce la corectitudine si la refuzul de a calca strâmb. Realitatea a dovedit ca nu e tocmai asa. În ultimii ani multi functionari care lucreaza în banci, desi bine platiti fata de alte categorii sociale care traiesc de pe o zi pe alta, au cazut în plasa celor care le-au propus afaceri dubioase.
În judetul nostru, deocamdata, doua cazuri au tinut prima pagina a ziarelor – cazul CEC si acum cazul BCR Nasaud. Ambele institutii bancare au angajati bine platiti, dar unii nu au dat înapoi atunci când li s-au fluturat pe sub nas niste euro. Au acceptat sa acorde credite care nu li se cuveneau solicitantilor. De fapt stiind cine sunt adevaratii beneficiari, si-au facut calcule de îmbogatire. Mai grav este ca superiorii acestor angajati, care ar fi trebuit sa vegheze la legalitatea actelor întocmite, au închis ochii, si cred ca gestul lor nu a fost unul gratuit. Dar cum ulciorul nu merge de prea multe ori la apa, acum multi sunt care vor trebui sa dea cu subsemnatul.
Acelasi mod de gândire îl au si alti functionari, si nu numai, care lucreaza cu publicul. Sunt foarte multi care asteapta mici sau mari “atentii” din partea celor care trebuie sa-si rezolve anumite probleme.Vrei o adeverinta, nu poti sa o obtii fara cel putin un pachet de cafea sau câtiva lei. Ai nevoie de un loc de munca mai bine platit, indiferent daca vorbim de mediul privat ori cel de stat, trebuie sa ai pile acolo unde trebuie, ca sa ai succes, iar pilele trebuie rasplatite. Vrei sa câstigi un proces, chit ca nu ai dreptatea în mâna, se poate si asta rezolva. Esti bolnav si ai nevoie de tratament sau de o interventie chirurgicala, nu mai conteaza daca esti asigurat, deoarece ti se sugereaza ori ti se spune din capul locului cât trebuie sa scoti din buzunar pentru a fi din nou sanatos. Vrei sa ai o diploma, o ai, chiar daca nu te duce prea mult mintea, cu conditia sa platesti. Exemplele pot continua si le gasim în orice domeniu.
Ar fi interesant însa daca am sti cu exactitate de ce românii accepta la nesfârsit aceasta umilinta, desi în cele mai multe cazuri dau mita pentru un drept al lor. La fel de interesanta este si tendinta de a face orice pentru un ban în plus. Daca ar fi vorba de saracie lucie, poate, poate ar mai fi de înteles. Dar nu este vorba de asa ceva. Eu una cred ca mirajul luxului, a beneficiilor obtinute rapid – azi, nu mâine - sunt niste puncte de plecare. Mai mult de atât, de vreo 20 de ani încoace s-a dovedit ca, cel ce munceste cinstit nu prea are rezultate multumitoare. Exemplele celor care au ajuns bogati peste noapte, comitând ilegalitati, au înclinat mult balanta în favoarea necinstei. Ba mai mult, atât timp cât multi dintre cei care au comis astfel de infractiuni se gasesc la nivel înalt si din aceasta cauza nu li s-a întâmplat nimic, acestia au fost un exemplu pentru restul turmei. Pâna când în tara asta nu se vor gasi niste oameni corecti la conducere, nimic nu se va schimba.
Pâna în 1989 am trait sub regimul comunist. Dupa 1990 se spune ca avem democratie. Uitându-ma în jur la ceea ce se întâmpla zi de zi, am tot mai mult convingerea ca de fapt la noi în tara nu este instaurata democratia, ci anarhia, deoarece fiecare face cam tot ce îl taie capatâna. Democratia îti confera niste drepturi, dar te si obliga. Democratie, în primul rând înseamna respectarea legii, ori în România nu asta se întâmpla. Avem legi doar pentr a fi încalcate, iar cel care are un cuvânt de spus este BANUL.
Liana Muresan
Cu mai mult curaj s-a actionat la nivelul oamenilor, hai sa le spunem obisnuiti, cazuri instrumentate de procurori ai DIICOTsi departamente din inspectoratele de politie, care urmaresc de ani de zile anumite retele organizate de infractori. Dar si aici, odata declansata o ancheta, lucrurile se mai împotmolesc, în multe cazuri din cauza ca probele administrate la dosar nu sunt beton. În plus, daca infractorii se mai pricopsesc si cu un avocat bine scolit, atunci drumul spre victorie al oamenilor legii este deosebit de dificil.
În cele mai multe cazuri, fraudele au un numitor comun – banii. Si ce nu face omul pentru bani?! Se face frate si cu dracul daca mâine poate fi mai bogat cu câtiva lei. Nu conteaza daca are o stare materiala buna pentru ca vrea sa aiba mult mai mult.
Acum câtiva ani se discuta aprins pe tema salarizarii functionarilor din institutiile bancare. Acordarea unor salarii consistente, se spunea atunci, ar duce la corectitudine si la refuzul de a calca strâmb. Realitatea a dovedit ca nu e tocmai asa. În ultimii ani multi functionari care lucreaza în banci, desi bine platiti fata de alte categorii sociale care traiesc de pe o zi pe alta, au cazut în plasa celor care le-au propus afaceri dubioase.
În judetul nostru, deocamdata, doua cazuri au tinut prima pagina a ziarelor – cazul CEC si acum cazul BCR Nasaud. Ambele institutii bancare au angajati bine platiti, dar unii nu au dat înapoi atunci când li s-au fluturat pe sub nas niste euro. Au acceptat sa acorde credite care nu li se cuveneau solicitantilor. De fapt stiind cine sunt adevaratii beneficiari, si-au facut calcule de îmbogatire. Mai grav este ca superiorii acestor angajati, care ar fi trebuit sa vegheze la legalitatea actelor întocmite, au închis ochii, si cred ca gestul lor nu a fost unul gratuit. Dar cum ulciorul nu merge de prea multe ori la apa, acum multi sunt care vor trebui sa dea cu subsemnatul.
Acelasi mod de gândire îl au si alti functionari, si nu numai, care lucreaza cu publicul. Sunt foarte multi care asteapta mici sau mari “atentii” din partea celor care trebuie sa-si rezolve anumite probleme.Vrei o adeverinta, nu poti sa o obtii fara cel putin un pachet de cafea sau câtiva lei. Ai nevoie de un loc de munca mai bine platit, indiferent daca vorbim de mediul privat ori cel de stat, trebuie sa ai pile acolo unde trebuie, ca sa ai succes, iar pilele trebuie rasplatite. Vrei sa câstigi un proces, chit ca nu ai dreptatea în mâna, se poate si asta rezolva. Esti bolnav si ai nevoie de tratament sau de o interventie chirurgicala, nu mai conteaza daca esti asigurat, deoarece ti se sugereaza ori ti se spune din capul locului cât trebuie sa scoti din buzunar pentru a fi din nou sanatos. Vrei sa ai o diploma, o ai, chiar daca nu te duce prea mult mintea, cu conditia sa platesti. Exemplele pot continua si le gasim în orice domeniu.
Ar fi interesant însa daca am sti cu exactitate de ce românii accepta la nesfârsit aceasta umilinta, desi în cele mai multe cazuri dau mita pentru un drept al lor. La fel de interesanta este si tendinta de a face orice pentru un ban în plus. Daca ar fi vorba de saracie lucie, poate, poate ar mai fi de înteles. Dar nu este vorba de asa ceva. Eu una cred ca mirajul luxului, a beneficiilor obtinute rapid – azi, nu mâine - sunt niste puncte de plecare. Mai mult de atât, de vreo 20 de ani încoace s-a dovedit ca, cel ce munceste cinstit nu prea are rezultate multumitoare. Exemplele celor care au ajuns bogati peste noapte, comitând ilegalitati, au înclinat mult balanta în favoarea necinstei. Ba mai mult, atât timp cât multi dintre cei care au comis astfel de infractiuni se gasesc la nivel înalt si din aceasta cauza nu li s-a întâmplat nimic, acestia au fost un exemplu pentru restul turmei. Pâna când în tara asta nu se vor gasi niste oameni corecti la conducere, nimic nu se va schimba.
Pâna în 1989 am trait sub regimul comunist. Dupa 1990 se spune ca avem democratie. Uitându-ma în jur la ceea ce se întâmpla zi de zi, am tot mai mult convingerea ca de fapt la noi în tara nu este instaurata democratia, ci anarhia, deoarece fiecare face cam tot ce îl taie capatâna. Democratia îti confera niste drepturi, dar te si obliga. Democratie, în primul rând înseamna respectarea legii, ori în România nu asta se întâmpla. Avem legi doar pentr a fi încalcate, iar cel care are un cuvânt de spus este BANUL.
Liana Muresan
Imagini:
Alte articole pe aceeaşi temă
- Bistrita in 7 stiri publicat în data de 19-02-2011
- Tileagdul – sub asediul hotilor! publicat în data de 13-03-2011
- Împuşcături ca în Vestul sălbatic publicat în data de 19-03-2011
- Firma care ridica masini a fost amendata publicat în data de 27-02-2011
- In dosarul „Droguri cu epoleti”, acuzatii raman in arest publicat în data de 03-04-2011
Tag-uri
Articol vizualizat de 659 ori
Înapoi
Reportaje video
Cel mai prost profesor din Bistrita
Deputaţii europeni dezbat reacția la criza refugiaților mediteraneeni
First Orbit , filmul care il celebreaza pe Gagari
Gazeta întreabă
Caută în gazetă
Fata săptămânii
ALL MODELS - Simona
- Nume: Simona
- Anul naşterii: 1986
- Înălţime: 166 cm
- Greutate: 50 kg
- Bust/Talie/Şolduri: 86-64-90
ABONEAZĂ-TE la Gazeta de Bistriţa
Cu doar 4 RON pe lună (taxe de difuzare incluse) vei primi cele mai bune investigaţii jurnalistice chiar la tine acasa, în fiecare sâmbătă.
Comentarii
Nici un comentariu nu a fost postat încă.