Euro în cuşca leului
Cu toate că economia românească este una dintre cele mai fidele monedei europene prin raportarea la acesta în orice situaţie, adoptarea euro ca monedă unică poate crea probleme economiştilor români.
Motivaţia pentru trecerea târzie la euro, în nici un caz mai devreme de 2014, e dată şi de faptul că preţurile româneşti trebuie să se alinieze la cele europene, în situaţia dată doar pâinea fiind mai ieftină ca în occident.
De ani de zile vorbim şi ne raportăm la moneda europeană, atât în cercurile private cât şi macroeconomic, de la piaţa pe care o facem zi cu zi, până la raporturile de ţară în faţa Uniunii Europene.
Ne-am obişnuit să tranzacţionăm în euro, de la fructele de la Icar la apartamentele lui Ungur (n.r. – omul de afaceri bistriţean Lucian Ungur), de la costurile serviciilor de deratizare la vacanţele petrecute la Valea Blaznei. Totul îl calculăm şi îl raportăm la euro.
Cu toate acestea, în încercarea de a strânge cât mai multe informaţii pentru acest articol, „meseriaşi” din domeniile financiare, precum băncile sau societăţile de asigurare, au ocolit subiectul, unii din simplul motiv că nu ştiau ce să prevadă, alţii fiind limitaţi în raporturile cu presa, fiind dependenţi de „comunicatele oficiale” de la centrele-mamă.
Poziţia pe care unii dintre conducătorii acestor entităţi financiare le ocupă, le permitea, ca simpli specialişti, să poarte o discuţie de principiu şi anticipaţie financiară, fără a lega într-un fel sau altul instituţia pe care, cu mândrie o conduc. Subiectul adoptării monedei europene de către România, cu implicaţiile care pot decurge, nu este unul care să atragă după sine responsabilitatea unor declaraţii, ci doar un subiect de analiză socio-economică.
Condiţiile aderării României la moneda unică europeană
Deocamdată, Banca Naţională nu a anunţat o strategie detaliată pentru trecerea la euro, dar a atenţionat că ţinta adoptării monedei europene în 2014 ar putea fi ratată dacă inflaţia nu va scădea.
Potrivit fostului ministru al finanţelor Varujan Vosganian, România ar putea adopta moneda euro de la 1 ianuarie 2014, dar pentru acest lucru este nevoie de o mai bună disciplină bugetară. În plus, Vosganian a declarat că se speră ca România să intre, la debutul deceniului viitor, pe coridorul euro, cu o inflaţie care să se încadreze în criteriile de la Maastricht (deficit bugetar < 3% şi gradul de îndatorare < 60% din PIB).
El a arătat că a fost menţinut ca perioadă pregătitoare intervalul 2012 - 2014, urmând ca 1 ianuarie 2014 să fie momentul când România trece în zona euro, conform Ziarului Financiar.
Fără măsuri hotărâte în domeniu fiscal, fără o creştere importantă a eficienţei politicilor bugetare şi fiscale, obiectivul 2012 pentru mecanismul intermediar şi 2014 pentru introducerea monedei euro, va fi greu de atins.
Cu alte cuvinte, ar fi extrem de uşor de spus că, de mâine, euro e moneda noastră naţională, fiindcă de facto am trecut deja la ea de ieri. Dar a recunoaşte realitatea e tot una cu a trece la o adoptare rapidă a monedei unice, iar nouă tocmai criteriile de la Maastricht nu ne convin. Dacă ne-am încadra repede în condiţionalităţile de inflaţie impuse, ar trebui să ne asumăm falimentele şi şomajul pe care acum le substituim prin politici monetare şi bugetare care aruncă pierderea pe umerii tuturor celor lipsiţi de protecţie politică sau sindicală, idee susţinută de analistul Ionuţ Bălan de la Jurnalul Naţional.
Influenţe şi efecte la scara blocului
Deşi e o problemă socială, oamenii suportă deja preţuri ca-n Occident. Mai mult, ei sunt obişnuiţi să calculeze în euro, după ce abia s-au dezvăţat de socotelile în dolari. Mai bine s-ar recunoaşte că nu populaţia-i problema, ci miniştrii şi managerii, aceia care se feresc să vorbească deschis de beneficiile sau neajunsurile implementării monedei unice.
Atât în relaţia cu piaţa externă, cât mai ales pe piaţa internă, moneda de referinţă este de mult timp euro dar raportările (bilanţul şi balanţa) se raportează în lei.
În ceea ce priveşte impactul vizual al populaţiei, aceasta a fost deja obişnuită şi a reacţionat destul de bine în momentul trecerii de la leul vechi la cel nou. Chiar dacă şi în ziua de azi avem tendinţa de vorbi de milioane de lei în loc de sute, impactul social a fost scurt şi acceptat, ceea ce ne dă semnale pozitive în acceptarea pe piaţă a monedei euro ca monedă unică.
Euro este mai îndrăgit decât leul, fiind şi un mijloc de conservare a resurselor unor familii sau persoane, „stocurile” de rezervă fiind în mare parte păstrate în euro, acasă sub saltea sau la bancă în depozite.
Problema majoră este cea a veniturilor, majoritatea fiind în lei în special în sistemul bugetar (de stat), iar acolo unde se negociază salarii în euro, ele se transformă în moneda naţională.
Salariile populaţiei autohtone, atât în sistemul bugetar cât şi în marea parte a celui privat, sunt cu mult sub media europeană, transformarea acestora direct în euro având un impact psihologic mai grav decât ar fi în realitate.
Cea mai gravă problemă în acest sens este corelarea veniturilor şi transformarea lor în euro. Aici apar marile discrepanţe, salariul mediu în statele UE este de aproximativ 1.800 de euro. Ţările europene în care muncitorii primesc cele mai mici retribuţii sunt Ungaria, Slovacia, Bulgaria şi România cu o aproximare de 400 de euro salariul mediu.
Preţurile pentru servicii sau consum au ajuns să sfideze concurenţa europeană, pentru unele dintre acestea preţul sau costurile fiind mai mari decât media UE.
Chiar dacă ne-am obişnuit cu acest concept de euro, ştim să ne calculăm şi să ne raportăm la această monedă, dacă nivelul salarial nu se apropie de trendul european, parcă nu ne-am dori schimbarea monedei. Frica de a purta euro în loc de lei în mod oficial, nu va scădea preţurile existente deja pe piaţă, dar nici nu va ridica nivelul salarial. Ori euro ori lei, nu contează până la urmă ce-or fi, principalul ca numărul lor să fie destul de mare când ne intră în buzunar, şi cât mai redus când îi dăm.
Eugen Farcaşiu
Dana Someşan – expert contabil bistriţean, conştientizează beneficiile, cel puţin contabile ale renunţării la diferenţele de curs valutar care influenţează, în contabilitatea IMM-urilor cel puţin, aproape toate soldurile unei balanţe.
„Fluctuaţia cursului valutar face mult rău în economia unei întreprinderi, pe când dacă ştii că lucrezi numai în euro, acestea ar dispărea. Diferenţele de curs valutar, cu toate suişurile sau coborâşurile de la o lună la alta, pot influenţa de multe ori în negativ profitul acelei întreprinderi, creanţele la sfârşit de lună, care, conform metodologiilor, trebuie evaluate după cursul monedei de referinţă”, a declarat pentru Gazeta de Bistriţa, Dana Someşan.
Motivaţia pentru trecerea târzie la euro, în nici un caz mai devreme de 2014, e dată şi de faptul că preţurile româneşti trebuie să se alinieze la cele europene, în situaţia dată doar pâinea fiind mai ieftină ca în occident.
De ani de zile vorbim şi ne raportăm la moneda europeană, atât în cercurile private cât şi macroeconomic, de la piaţa pe care o facem zi cu zi, până la raporturile de ţară în faţa Uniunii Europene.
Ne-am obişnuit să tranzacţionăm în euro, de la fructele de la Icar la apartamentele lui Ungur (n.r. – omul de afaceri bistriţean Lucian Ungur), de la costurile serviciilor de deratizare la vacanţele petrecute la Valea Blaznei. Totul îl calculăm şi îl raportăm la euro.
Cu toate acestea, în încercarea de a strânge cât mai multe informaţii pentru acest articol, „meseriaşi” din domeniile financiare, precum băncile sau societăţile de asigurare, au ocolit subiectul, unii din simplul motiv că nu ştiau ce să prevadă, alţii fiind limitaţi în raporturile cu presa, fiind dependenţi de „comunicatele oficiale” de la centrele-mamă.
Poziţia pe care unii dintre conducătorii acestor entităţi financiare le ocupă, le permitea, ca simpli specialişti, să poarte o discuţie de principiu şi anticipaţie financiară, fără a lega într-un fel sau altul instituţia pe care, cu mândrie o conduc. Subiectul adoptării monedei europene de către România, cu implicaţiile care pot decurge, nu este unul care să atragă după sine responsabilitatea unor declaraţii, ci doar un subiect de analiză socio-economică.
Condiţiile aderării României la moneda unică europeană
Deocamdată, Banca Naţională nu a anunţat o strategie detaliată pentru trecerea la euro, dar a atenţionat că ţinta adoptării monedei europene în 2014 ar putea fi ratată dacă inflaţia nu va scădea.
Potrivit fostului ministru al finanţelor Varujan Vosganian, România ar putea adopta moneda euro de la 1 ianuarie 2014, dar pentru acest lucru este nevoie de o mai bună disciplină bugetară. În plus, Vosganian a declarat că se speră ca România să intre, la debutul deceniului viitor, pe coridorul euro, cu o inflaţie care să se încadreze în criteriile de la Maastricht (deficit bugetar < 3% şi gradul de îndatorare < 60% din PIB).
El a arătat că a fost menţinut ca perioadă pregătitoare intervalul 2012 - 2014, urmând ca 1 ianuarie 2014 să fie momentul când România trece în zona euro, conform Ziarului Financiar.
Fără măsuri hotărâte în domeniu fiscal, fără o creştere importantă a eficienţei politicilor bugetare şi fiscale, obiectivul 2012 pentru mecanismul intermediar şi 2014 pentru introducerea monedei euro, va fi greu de atins.
Cu alte cuvinte, ar fi extrem de uşor de spus că, de mâine, euro e moneda noastră naţională, fiindcă de facto am trecut deja la ea de ieri. Dar a recunoaşte realitatea e tot una cu a trece la o adoptare rapidă a monedei unice, iar nouă tocmai criteriile de la Maastricht nu ne convin. Dacă ne-am încadra repede în condiţionalităţile de inflaţie impuse, ar trebui să ne asumăm falimentele şi şomajul pe care acum le substituim prin politici monetare şi bugetare care aruncă pierderea pe umerii tuturor celor lipsiţi de protecţie politică sau sindicală, idee susţinută de analistul Ionuţ Bălan de la Jurnalul Naţional.
Influenţe şi efecte la scara blocului
Deşi e o problemă socială, oamenii suportă deja preţuri ca-n Occident. Mai mult, ei sunt obişnuiţi să calculeze în euro, după ce abia s-au dezvăţat de socotelile în dolari. Mai bine s-ar recunoaşte că nu populaţia-i problema, ci miniştrii şi managerii, aceia care se feresc să vorbească deschis de beneficiile sau neajunsurile implementării monedei unice.
Atât în relaţia cu piaţa externă, cât mai ales pe piaţa internă, moneda de referinţă este de mult timp euro dar raportările (bilanţul şi balanţa) se raportează în lei.
În ceea ce priveşte impactul vizual al populaţiei, aceasta a fost deja obişnuită şi a reacţionat destul de bine în momentul trecerii de la leul vechi la cel nou. Chiar dacă şi în ziua de azi avem tendinţa de vorbi de milioane de lei în loc de sute, impactul social a fost scurt şi acceptat, ceea ce ne dă semnale pozitive în acceptarea pe piaţă a monedei euro ca monedă unică.
Euro este mai îndrăgit decât leul, fiind şi un mijloc de conservare a resurselor unor familii sau persoane, „stocurile” de rezervă fiind în mare parte păstrate în euro, acasă sub saltea sau la bancă în depozite.
Problema majoră este cea a veniturilor, majoritatea fiind în lei în special în sistemul bugetar (de stat), iar acolo unde se negociază salarii în euro, ele se transformă în moneda naţională.
Salariile populaţiei autohtone, atât în sistemul bugetar cât şi în marea parte a celui privat, sunt cu mult sub media europeană, transformarea acestora direct în euro având un impact psihologic mai grav decât ar fi în realitate.
Cea mai gravă problemă în acest sens este corelarea veniturilor şi transformarea lor în euro. Aici apar marile discrepanţe, salariul mediu în statele UE este de aproximativ 1.800 de euro. Ţările europene în care muncitorii primesc cele mai mici retribuţii sunt Ungaria, Slovacia, Bulgaria şi România cu o aproximare de 400 de euro salariul mediu.
Preţurile pentru servicii sau consum au ajuns să sfideze concurenţa europeană, pentru unele dintre acestea preţul sau costurile fiind mai mari decât media UE.
Chiar dacă ne-am obişnuit cu acest concept de euro, ştim să ne calculăm şi să ne raportăm la această monedă, dacă nivelul salarial nu se apropie de trendul european, parcă nu ne-am dori schimbarea monedei. Frica de a purta euro în loc de lei în mod oficial, nu va scădea preţurile existente deja pe piaţă, dar nici nu va ridica nivelul salarial. Ori euro ori lei, nu contează până la urmă ce-or fi, principalul ca numărul lor să fie destul de mare când ne intră în buzunar, şi cât mai redus când îi dăm.
Eugen Farcaşiu
Dana Someşan – expert contabil bistriţean, conştientizează beneficiile, cel puţin contabile ale renunţării la diferenţele de curs valutar care influenţează, în contabilitatea IMM-urilor cel puţin, aproape toate soldurile unei balanţe.
„Fluctuaţia cursului valutar face mult rău în economia unei întreprinderi, pe când dacă ştii că lucrezi numai în euro, acestea ar dispărea. Diferenţele de curs valutar, cu toate suişurile sau coborâşurile de la o lună la alta, pot influenţa de multe ori în negativ profitul acelei întreprinderi, creanţele la sfârşit de lună, care, conform metodologiilor, trebuie evaluate după cursul monedei de referinţă”, a declarat pentru Gazeta de Bistriţa, Dana Someşan.
Imagini:
Alte articole pe aceeaşi temă
- Ramane cum am stabilit... S-a rezolvat: nu se poate! publicat în data de 21-02-2010
- Un militar roman a murit in Afganistan, iar un altul a fost ranit publicat în data de 23-02-2010
- Planul scutului antiracheta nu este un motiv de ingrijorare pentru rusi publicat în data de 09-03-2010
- CSM - LPS Bistrita se justifica publicat în data de 03-03-2010
- Ladislau Boloni pasibil de inchisoare publicat în data de 02-03-2010
Tag-uri
Articol vizualizat de 565 ori
Înapoi
Reportaje video
Cel mai prost profesor din Bistrita
Deputaţii europeni dezbat reacția la criza refugiaților mediteraneeni
First Orbit , filmul care il celebreaza pe Gagari
Gazeta întreabă
Caută în gazetă
Fata săptămânii
ALL MODELS - Simona
- Nume: Simona
- Anul naşterii: 1986
- Înălţime: 166 cm
- Greutate: 50 kg
- Bust/Talie/Şolduri: 86-64-90
ABONEAZĂ-TE la Gazeta de Bistriţa
Cu doar 4 RON pe lună (taxe de difuzare incluse) vei primi cele mai bune investigaţii jurnalistice chiar la tine acasa, în fiecare sâmbătă.
Comentarii
Nici un comentariu nu a fost postat încă.